În ultimele două săptămâni am vizionat patru seriale anime în urma unei selecții prelungite (cum fac de obicei). Mereu fac la fel: până încep să urmăresc un anime, caut destul de mult unul care să-mi placă, care să fie bine realizat artistic și ca poveste. Astfel, titlurile care le-am vizionat sunt în ordinea următoare:
– Love Live! School Idol Project (un anumit liceu urma să fie închis din cauza numărului mic de elevi aplicanți, până când niște eleve formează un grup muzical cu scopul de a atrage mai mulți liceeni);
– Mahou Sensou (sau Magical Warfare, care povestește despre două lumi într-una singură, magicieni și oameni, unde cei dintâi luptă între ei pentru a cuceri sau pentru a proteja pe oameni);
– Kyoukai no Kanata (unde povestea se concentrează pe un băiat și o fată, el fiind un half-shade, iar ea un spirit hunter. Amândoi considerau că sunt singuri datorită trăsăturilor lor specifice și că viața nu are nimic bun să le ofere, până când s-au întâlnit și au luptat împreună împotriva unui pericol comun);
– Kimi no Iru Machi (sau A Town Where You Live, povestea întortochiată de dragoste a unor tineri care, aș spune eu, sunt victimele propriilor sentimente și presupuneri, iar acțiunile lor nu doar că le aduc probleme, dar îi mai și rănesc pe cei apropiați).
Dintre toate, cel de-al treilea anime (Kyoukai no Kanata) este cel mai bine realizat și, deși conține foarte multe elemente fantastice, scoate în evidență niște trăsături de caractere umane bine conturate, situații dificile, un romantism graduat, realități și elemente care m-au pus într-o stare meditativă în ziua în care am terminat de vizionat serialul. Una din întrebările subliniate în anime: „Do I look like a normal person to you?”
Iar la al patrulea titlu, cel mai mult mi-a plăcut cântecul de final, care poartă același nume cu serialul (Kimi no Iu Machi – A Town Where You Live):
O altă melodie foarte frumoasă este interpretată de personajul Maki al formației μ’s din anime-ul Love Live! School Idol Project. Melodia se numește Mermaid Fiesta Vol.1:
Părând că strânge între ramuri norii
Ca într-un cuib de tihnă şi taifas,
Purtând în frunze sunetul viorii
Pe-un trunchi cu rădăcinile-n istorii,
Creştea spre cer stejarul lui Ioas.
Maiestuos,el radia putere
Ca un monarh trufaş urcat pe tron,
Făcând ca omul din apropiere
Să pară doar un fulg,o adiere,
Neînsemnatul, tristul Ghedeon,
Căci neamul lui trăia o tragedie
Născută din neascultarea lor,
Când Madian venea ca o urgie
Lăsând în urma lui ţara pustie
Ca după un pârjol nimicitor.
Israeliţii, înghiţiţi de munte,
Îşi căutau scăparea-n văgăuni,
Dar al credinţei minunat grăunte
Crescu atunci, făcând spre ceruri punte
Pe care care ei mergeau cu rugăciuni.
Şi ca răspuns,venind din înălţime
La Ghedeon,sub falnicul stejar,
Îi zise-un Înger cu solii divine:
„Viteazule, Domnul este cu tine,
Fii eliberatorul,aşadar!”
Tabloul,brusc,şi-a deformat chenarul
Schimbând şi coloritul,ton cu ton,
Cum adierea-nviorează jarul;
Ce s-a-ntâmplat? S-a micşorat stejarul,
Sau a crescut,deodată,Ghedeon?
Având promisiunea însoţirii
Şi a puterii din izvor ceresc,
Se scutura de temerile firii
Şi-acuma i se-nfăţişa privirii
Un alt raport cu tot ce e lumesc.
Stau fiii Răsăritului în cale?
Vor luptă Amalec şi Madian?
Să-şi împletească forţele în vale
Căci Dumnezeu în planurile Sale
Face din Ghedeon un uragan.
Izbânda a venit răsunătoare
Chiar dacă printr-un om neînsemnat,
Însă când Domnul are o lucrare
Tot El pune în cel ales valoare,
Numai să fie gata de lucrat.
Te vezi plăpând, lipsit de apărare,
Când furibundă vijelia vine?
Aruncă-n urmă orice-ngrijorare
Şi-ascultă vocea încurajatoare:
„Viteazule, Domnul este cu tine!”
About two months ago I discovered a song that I liked very much for it’s theme and style. These are created for Mercedes Lackey’s , who is also a writter. I started a search further on and other of her beautiful songs came to my ears. So I thought I should share some with you.
The first one is Battle Dawn:
Another one is Advice to Young Magicians:
The next one is The Colddrake:
Young Vanyel once awakened from, a dream of death and fear. If he should choose to be a mage, his doom would then draw near, Of future filled with suffering was all that he could see And so he made a choice to leave k’Treva there then flee. Into the winter’s bitter cold he hurried on that day, His mind was numbed and chilled and he could scarcely find his way. When pondering his haste made choice he thought then to return, But a magic cry for mercy made his frozen spirit burn.
Silver and amethyst the Colddrake hunts for prey,
Its glowing eyes can hypnotize and steal your soul away.
He caught the cry of magic then and followed it where is led,
And all the while a helpless anguish echoed in his head.
He came upon a holding in a sheltered forest vale,
Destroyed in ruthless fury by a monster cold and pale.
A woman and her children huddled near the Colddrake’s maw.
Her husband lay in shreds beneath an unforgiving claw.
The beast entranced her victims neither looking left nor right,
She knew full well the peasants had no way to run or fight.
Silver and amethyst the Colddrake hunts for prey,
Its glowing eyes can hypnotize and steal your soul away.
Then suddenly a man stepped fourth, a pitch fork in his hand,
As if alone he’d face the beast, and bravely take a stand.
Though old and frail he could not bear to watch his kinfolk die,
He was the only chance they had, and he was bound to try.
The old man thrust his weapon deep into the Coldrakes side,
He knew his life was forfeit and there was no where to hide.
As Vanyel watched, the monster killed the farmer where he stood.
Distraction broke the calling as the old man knew it would.
Silver and amethyst the Colddrake hunts for prey,
Its glowing eyes can hypnotize and steal your soul away.
From hiding then did Vanyel spring, rage forcing his attack.
He shielded all the peasants and he forced the monster back.
With magic drawn from hidden nodes, he flung the Colddrake high
And watch it’s broken body plummet from the winter sky.
Courage of the simple folk can move a man to tears,
Or give him strength to face a foe and conquer all his fears.
So Vanyel made a choice that day, he never would regret;
A farmer taught a lesson that the mage could not forget.
Silver and amethyst the Colddrake hunts for prey,
Its glowing eyes can hypnotize and steal your soul away.
Silver and cardinal lay on the snow that day,
For young Vanyel unfroze his spell and chose the mage’s way.
Another one, The Sunhawks:
The last but not the least, Shi’a’in warsong:
Maiden, Worrier, Mother, Crone,
Help us keep this land our own
Rover, Guardian, Hunter, Guide,
With us now forever ride!
Gold the down-sun spreads his wings
Follow where the East-wind sings
Brothers, sisters, side by side,
To defend our home we ride!
Eyes of Hawks the borders see
Watches, guard it carefully
Let no stranger pass it by
Children of the Hawk, now fly!
Speed of Deer, oh grant of these
Swift to warn of enemies,
Fleeter far then any foe
Deer-child, to the border go!
Cunning as the Wolf-pack now,
To no overlord we bow!
Lest some lord our freedom blight,
Brothers of the Wolf now fight!
Brave, the great Cat guards his lair,
Teeth to rend and claws to tear
Lead the battle, first to last,
Children of the Cat, hold fast!
Hawk and Cat, and Wolf and Deer,
Keep the Plains now save from fear,
Brothers, sisters, side by side,
To defend our home, we ride!
(I don’t own any of these; all I did is just a highlight to what somebody else did, so give the proper credits to them).
Am spus-o cândva, cu 24 de ani în urmă… și astăzi, încă putem striga la fel:
Vino Doamne!
Pentru cei ce și-au dat cândva viața pentru a face colțul de lume unde trăiesc un loc mai bun! Pentru cei care astăzi uită acest lucru! Pentru cei cei uită că Domnul Isus Hristos a făcut același lucru pentru noi, ca să moștenim împărăția: S-a sacrificat pe Sine, iar noi trăim azi fără Dumnezeu!
Vino Doamne!… și ai milă de noi!
Nopți lungi și triste acasă mă gândesc Și pe voi acolo vă zăresc. Sunt nopți pline de groază pentru mine în război, Sunt nopți de basm acolo la voi.
Și Doamne pentru ce o viață de coșmar? Și pentru cine se moare în zadar? Sunt nopți pline de groază când teamă mi-e să fiu, Sunt nopți de basm de care nu mai știu.
R: Doamne, vino Doamne Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
De ce nu încetați acest cumplit război? De ce vă gândiți numai la voi? Și nici nu vă pasă de mama care-și plânge Copilul său ucis ce zace-n bălți de sânge. Și nici nu vă pasă de cei ce nu mai sunt, De cei ce vă acuză de-acolo din mormânt.
Cine își mai amintește de acei ani frumoși ai copilăriei, când ne grăbeam seara să vedem desenele noastre favorite? Desene care acum ne par primitive, dar care care erau pentru noi atunci cele mai frumoase. Nu că astăzi nu s-ar face producții de calitate, dar mă refer strict la seriale, categorie în care cele două epoci nu prea se pot compara. Cele de atunci, din anii 80 sau 90 erau mai bune pentru ceea ce ar trebui să vadă un copil, nu aiurelile din ziua de azi.
Cine nu își amintește cu drag de Captain Planet, Saber Rider, Macron 1, Voltron, Ninja Turtles, Sailor Moon, Sandy Belle și, bine-nțeles, alte titluri pe care nu mi le mai amintesc acum. Așa că, survolând puțin internetul, am găsit câteva melodii de intro care să ne hrănească puțin nostalgia fiecăruia dintre noi:
1) Saber Rider
Saber Rider…
Saber Rider, and the Star Sheriffs
Saber Rider, and the Star Sheriffs,
In the sky!
Can you feel the thunder inside?
Saber Rider!
Make the lightning crack as you ride!
Saber Rider!
(guitar solo)
Saber Rider…
Your destiny will lead you,
To wherever people need you,
No danger may have found you,
You have your friends around you now,
Now! Now! Now!
Saber Rider, and the Star Sheriffs!
Saber Rider, and the Star Sheriffs,
In the sky!
Can you feel the thunder inside?
Saber Rider!
Make the lightning crack as you ride!
Saber Rider!
(guitar solo)
Your destiny will lead you,
To wherever people need you,
No danger may have found you,
You have your friends around you now,
Now! Now! Now!
Saber Rider, and the Star Sheriffs!
Saber Rider, and the Star Sheriffs,
In the sky!
Saber Rider!
2) Macron 1
3) Captain Planet
Earth!
Fire!
Wind!
Water!
Heart!
GO PLANET!
With your powers combined, I am Captain Planet!
Captain Planet, he’s our hero,
Gonna take pollution down to zero,
He’s our powers magnified,
And he’s fighting on the planet’s side
Captain Planet, he’s our hero,
Gonna take pollution down to zero,
Gonna help him put asunder,
Bad guys who like to loot and plunder
„You’ll pay for this Captain Planet!”
(chanting)
We’re the planeteers,
You can be one too!
‘Cause saving our planet is the thing to do,
Looting and polluting is not the way,
Hear what Captain Planet has to say:
„THE POWER IS YOURS!!”
4) Sailor Moon
This full op sailor moon ^o^ Song : Moonlight Densetsu Lyrcis Japan:
Gomen ne sunao ja nakute
Yume no naka nara ieru
Shikou kairo wa shotto sunzen
Ima sugu aitai yo
Nakitaku naru you-na Moonlight
Denwa mo dekinai Midnight
Datte junjou dou shiyou
Hatto wa mangekyou
Tsuki no hikari ni michibikare
Nandomo meguri-au
Seiza no matataki kazoe
uranau koi no yukue
Onaji kuni ni umareta no mirakuru romansu
Mo ichido futari de Weekend
Kami-sama kanaete Happy-end
Genzai kako mirai mo
Anata ni kubittake
Deatta toki no natsukashii
Manazashi wasurenai
Ikusenman no hoshi kara anata o mitsukerareru
Guuzen mo chansu ni kaeru ikikata ga suki yo
Fushigi-na kiseki kurosu-shite
Nandomo meguri-au
Seiza no matataki kazoe uranau koi no yukue
Onaji kuni ni umareta no mirakuru romansu
Shinjite-iru no mirakuru romansu
English:
I’m sorry, but I cannot tell
I can only tell you within a dream
Before my nerves become shorted
I wish to meet with you now
It seems to be crying, the moonlight
Since I cannot telephone past midnight
I do not know what to do with the love of you
My heart is a kaleidascope
The moon’s light will guide me
So that I can once again meet you
Choreography of the stars can predict
All the love which has come and gone
Together on the same earth, a miracle romance
With you, another weekend
God, please grant me a happy end
In the past, present and future
I will be devoting all my thoughts to you
If disaster comes to us when we meet
I will never forget us
Millions of stars are looking at us
Seeing us attempt to live together in love
Unintentionally, miraculously, we cross again
So I meet with you again
Choreography of the stars can predict
all the love which has come and gone
Together on the same earth, a miracle romance
Something I do believe in – a miracle romance.
Sunt unii ce-aleg să pășească-n zadar
În lumea nebun-a pieirii,
Și tot ce trăiesc e târg și bazar,
Căci omul în lume e doar un hoinar
Departe de calea iubirii.
Nădejdea e pusă în pâlcuri de fum
Ce-ndată se-mprăștie-n zare.
Mulți oameni se-ncred în viața de-acum
Trăind cu iluziile propriului drum,
Și merg spre a morții chemare.
Degeaba se-nchină la zeci de Baali
Și-n bani își găsesc siguranța.
Degeaba se-arată ca oameni morali
Și-aleargă-n zadar după oamenii mari
Că-n foc li se termină viața.
O, Doamne Isuse, ai mila de noi
Și iartă a neamului crimă!
Nu vrem să fim, Doamne, cu Tine-n război,
Ci scapă-ne, Tată, de-al lumii noroi
Și prin cruce ne iartă de vină!
Pentru că tot se apropie anul de final, iar majoritatea discuțiilor gravitează în jurul sărbătorilor de iarnă și a sfârșitului lumii (cam paradoxal, nu-i așa?), o să menționez și eu câteva noutăți care sunt mai semnificative (cel puțin pentru unii). Pentru că mica selecție este dintr-un domeniu de interes propriu, nu vă așteptați să vorbesc aici despre calendarul mayaș.
Deci, în cap de linie, este vorba despre lansearea sezonului 2 în jocul Vindictus. Acest titlu este un MMORPG gratuit (Massively Multiplayer Online Role-Playing Game), lansat de Nexon, care, după părerea mea, deține cea mai bună grafică în rândul jocurilor online gratuit. În momentul actual, ai la dispoziție 5 personaje (al șaselea stă la ușă) dintre care poți să-ți alegi protagonistul cu care vei parcurge povestea și pe care îl vei dezvolta după bunul plac. Prima oară când l-am jucat (adică acum un an) era cam plictisitor și l-am dezinstalat. Dar acum însă, lucrurile s-au cam schimbat și, deși am în minte imaginea proaspătă a unui RPG de calitate superioară și anume Skyrim, am simțit nevoia să reinstalez Vindictus. Iar surprizele s-au ținut lanț: am găsit mai multe personaje, mai multe opțiuni, mai multe îmbunătățiri, un nou sezon și un bonus de farmec. Este adevărat că nu ajunge la calibrul lui Guild Wars 2 (pe care cred că o să-l cumpăr până la urmă), dar pentru cine dorește să aibă parte de o experiență plăcută fără să investească bani, atunci recomand cu căldură Vindictus. Iată și un link: http://en.vindictus.nexoneu.com/Landing.aspx
Apoi avem trecerea de la utilizarea cu plată la utilizare gratuită a jocului Star Wars: The Old Republic lansat anul acesta. Se pare că după câteva luni de funcționare în metoda clasică pay2play (plătești să joci), producătorii au ales să se alinieze cu dezvoltarea masivă a pieții de jocuri online gratuite probabil pentru a face față curentului în care înaintează acest domeniu. Povestea jocului se petrece cu o mie de ani înainte de apariția legendarului Darth Vader. În urma unor războaie în care Republica și cavalerii Jedi au ieșit victorioși, s-a crezut că Imperiul Sith a fost extirpat. Însă, după un timp, aceștia apar din nou și își reiau în stăpânire planeta lor de origine, Korriban, impunându-se acum ca o nouă și amenințătoare putere în galaxie. Ca și jucător, ai de ales între cele două facțiuni: Republică și Imperiu (sau, mai bine zis, între Jedi și Sith). Povestea este mai elaborată de atât, dar nu voi mai dezvălui alte detalii. Urmăriți voi video-urile din linkul următor să vă faceți o părere. Personal, când voi găsi timp, cred că îmi voi face un cont pentru a savura Star Wars: The Old Republic. http://www.swtor.com/info/setting
Și, să nu uităm de League of Legends, care se dezvoltă în tăcere și care a deschis un server și în română. Este tot un joc online gratuit, de strategie de data aceasta, în care ai la dispoziție diverși campioni cu care poți juca pentru a cuceri Nexus-ul (baza) inamicului. Este un joc plăcut, de echipă, în care înveți să-ți coordonezi abilitățile proprii împreună cu alți jucători de prin celelalte colțuri ale Europei. http://eune.leagueoflegends.com/
Cam atât deocamdată. Vom vedea ce ne aduce 2013, și mă refer aici în mod special la cele două titluri campioane: Tomb Raider și StarCraft 2: Heart of the Swarm. Iar dacă nu ne mai regăsim aici prea curând: Sărbători fericite!
Let’s talk a little about the true art of gaming. Of course, this depends on everyone’s likes and favorites. But still, many gamers around the world agreed that Skyrim is a true master among games. And is not just the play, but the world, the music, the atmosphere, the story… well, everything is amazing. It seems the well known company with the biblical and historical name Bethesda, are aware of what means a real game.
The first things that impress you when you play Skyrim is the music and the multitude of graphical details. Then you’ll see they won’t stop here: as you learn that you are the long awaited and mysterious Dovahkiin (Dragonborn), the more interesting becomes the story. When I played, I felt like I would have read a book, with me as a main character. And the atmosphere of the nordic life which is present almost all the time, with the language and regions created for the game makes me belive I’m in the middle of vikings.
Ok, all high and up about this game beacause I really enjoyed it. I spent much time from my holiday to finish it, if you can say that. I actually finished the main story and a lot of side quests, but there are still many things to complete, which seems to be a never-ending game. I choosed to be an Imperial and I still fight for the liberation of Skyrim from the menace of Ulfric Stormcloack. I developed as a one-handed sword fighter with light armour (just to have more space to carry more things around).
What I want to highlight in this post is the songs and music, which is a real masterpiece. First of all, is the main theme which is played when loading the game and when you fight dragons. A real nordic spirit! So, here we go, Skyrim’s main theme, „Dovahkiin”:
Dovahkiin, Dovahkiin naal ok zin los vahriin wah dein vokul mahfaeraak ahst vaal! Ahrk fin norok paal graan fod nust hon zindro zaan Dovahkiin, fah hin kogaan mu draal!
Huzrah nu, kul do od, wah aan bok lingrah vod Aahrk fin tey, boziik fun, do fin gein! Wo lost fron wah ney dov ahrk fin reyliik do jul voth aan suleyk wah ronit faal krein! Ahrk fin Kel lost prodah, do ved viing ko fin krah, Tol fod zeymah win kein meyz fuundein! Alduin, feyn do jun, kruziik vokun staadnau, voth aan bahlok wah diivon fin lein!
Nuz aan sul, fent alok, fod fin vul dovah nok, fen kos nahlot mahfaeraak ahrk ruz! Paaz Keizaal fen kos stin nol bein Alduin jot!
Dovahkiin, Dovahkiin naal ok zin los vahriin wah dein vokul mahfaeraak ahst vaal! Ahrk fin norok paal graan fod nust hon zindro zaan Dovahkiin, fah hin kogaan mu draal!
Below is the English translation from the dovah (dragon) language:
Dragonborn, Dragonborn by his honor is sworn To keep evil forever at bay! And the fiercest foes rout when they hear triumph’s shout, Dragonborn, for your blessing we pray!
Hearken now, sons of snow, to an age, long ago and the tale, boldly told, of the one! Who was kin to both wyrm and the races of man with a power to rival the sun And the Scrolls have foretold, of black wings in the cold, That when brothers wage war come unfurled! Alduin, Bane of Kings, ancient shadow unbound, with a hunger to swallow the world!
But a day, shall arise, when the dark dragon’s lies, will be silenced forever and then! Fair Skyrim will be free from foul Alduin’s maw!
Dragonborn, Dragonborn by his honor is sworn To keep evil forever at bay! And the fiercest foes rout when they hear triumph’s shout, Dragonborn, for your blessing we pray!
~~~
Another song I like and which is my favorite can be heard from the bards in taverns or at the Bards College in Solitude (but I like the version sung by Malukah); it’s called Age of Aggression:
Lyrics:
We drink to our youth, for the days come and gone, For the age of aggression is just about done. We’ll drive out the stormcloaks and restore what we own, With our blood and our steel we will take back our home.
Down with Ulfric, the killer of kings! On the day of your death we will drink and we’ll sing. We’re the children of Skyrim and we fight all our lives, And when Sovngarde beckons everyone of us dyes.
But this land is ours and we’ll see it whiped clean Of the scourge that has sullied our hopes and our dreams.
Down with Ulfric, the killer of kings! On the day of your death we will drink and we’ll sing. We’re the children of Skyrim and we fight all our lives, And when Sovngarde beckons everyone of us dyes.
We drink to our youth, for the days come and gone, For the age of aggression is just about done.
~~~
A new song is revealed, after you defeat the great Alduin. Here we have Tale of the Tongues (Malukah’s version):
Alduin’s wings, they did darken the sky. His roar fury’s fire, and his scales sharpened scythes. Men ran and they cowered, and they fought and they died. They burned and they bled as they issued their cries.
„Dovahkiin, Dovahkiin naal ok zin los vahriin wah dein vokul mahfaeraak ahst vaal! Ahrk fin norok paal graan fod nust hon zindro zaan Dovahkiin, fah hin kogaan mu draal!”
We need saviors to free us from Alduin’s rage. Heroes on the field of this new war to wage. And if Alduin wins, man is gone from this world. Lost in the shadow of the black wings unfurled.
But then came the Tongues on that terrible day. Steadfast as winter, they entered the fray. And all heard the music of Alduin’s doom. The sweet song of Skyrim, sky-shattering Thu’um.
And so the Tongues freed us from Alduin’s rage. Gave the gift of the Voice, ushered in a new Age. If Alduin is eternal, then eternity’s done. For his story is over and the dragons are… gone.
~~~
Another one is Dragonborn Comes (also by Malukah):
Lyrics:
Our Hero, our Hero, claims a warrior’s heart I tell you, I tell you, the Dragonborn comes With a Voice wielding power of the ancient Nord art Believe, believe, the Dragonborn comes
It’s an end to the evil of all Skyrim’s foes Beware, beware, the Dragonborn comes For the darkness has passed and the legend yet grows You’ll know, you’ll know, the Dragonborn’s come
(Sons of Skyrim)
Dovahkiin, Dovahkiin Naal ok zin los vahriin Wah dein vokul mahfaeraak ahst vaal Ahrk fin norok paal graan Fod nust hon zindro zaan Dovahkiin, fah hin kogaan mu draal.
~~~
The next song is not made by Bethesda, but by Miracle of Sound and it’s called Sovngarde Song:
Lyrics:
Sovngarde Song Gavin Dunne 2011
From the mists of the mountains a deafening call Bellows down over the plains On a host of battle-worn ears it does fall Pushing out through the thunder and rain
These men of the north they have suffered too long The anger it swells in their veins Of the spirited roars of lost warriors’ songs Distant echoes are all that remain
And my voice is my violence Clear the sky’s frozen tears And no more we’ll be silent With this Sovngarde song in our ears
And we stand tall Sons of the snow We will not fall Under these blows For our hearts they are hardy Our spirits are strong And our voices are lifted into This Sovngarde song
Conquer the anger and ravenous rage! Make it a part of your power Pummeling down let your bloodlust engage! Under your force they will cower
Feeling the fury so pure and so bright Breaking the bonds of surrender Under the moon for our home we will fight And we will die to defend her
And my voice is my violence Clear the sky’s frozen tears And no more we’ll be silent With this Sovngarde song in our ears
And we stand tall Sons of the snow We will not fall Under these blows For our hearts they are hardy Our spirits are strong And our voices are lifted into This Sovngarde song
These perilous peaks On the rim of the sky I move in the midst Of the clouds drifting by At the top of the world On a white doomful day Men of wisdom will show me the way
And we stand tall Sons of the snow We will not fall Under these blows For our hearts they are hardy Our spirits are strong And our voices are lifted into This Sovngarde song
Iată care este cel mai recent anunț pe care l-am primit de la organizația Avaaz (se ocupă cu strângerea de semnături pentru diverse petiții ce pot influența anumite decizii care se iau la nivel internațional). Citiți, iar dacă nu vi se pare normal ce se întâmplă acolo, puteți semna această petiție:
*****
Dragi prieteni,
Lal Bibi, o tânără de 18 ani din Afganistan, a fost răpită, violată şi legată de un zid timp de cinci zile de către un grup de ofiţeri afgani. După aceste evenimente cutremurătoare, Lal Bibi a găsit forţa şi curajul de a face ceea ce femeilor din Afganistan le este interzis să facă: să riposteze şi să îşi apere drepturile! Haideţi să ne alăturăm acestei tinere curajoase în lupta ei pentru dreptate!
Conform cutumelor, fiind victima unui viol, Lal Bibi este „dezonorată” şi are obligaţia de a se sinucide – aşa cum a şi declarat public că va face, dacă agresorii ei nu sunt aduşi în faţa justiţiei pentru a îi reda onoarea şi demnitatea. Autorităţile afgane tratează cazurile de acest fel cu neglijenţă şi se eschivează de la a îi pedepsi pe cei vinovaţi. Principalii suspecţi în cazul tinerei Lal Bibi nu au fost încă traşi la răspundere, în speranţa că atenţia comunităţii internaţionale asupra acestui caz va scădea. Lal Bibi pare a fi condamnată să fie victima acestei societăţi nedrepte în care în care femeile sunt batjocorite şi lipsite de demnitate, dar acum există o rază de speranţă!
În acest weekend, Statele Unite, Marea Britanie, Japonia şi alte ţări implicate în planul de refacere a Afganistanului sunt gata să garanteze un ajutor de patru mii de miliarde de dolari pentru patria lui Lal Bibi – bani care vor asigura şi plata forţelor de ordine, deci chiar a celor vinovaţi de violul tinerei afgane. Un protest masiv din partea comunităţii internaţionale poate atrage atenţia ţărilor donatoare asupra acestui caz, condiţionând ajutorul de luarea unor măsuri urgente pentru pedepsirea violurilor şi apărarea drepturilor femeilor. Timpul curge în defavoarea noastră. Semnează acum petiţia urgentă pentru salvarea lui Lal Bibi! Petiţia va fi înmânată reprezentanţilor ţărilor donatoare în cadrul conferinţei de la Tokio.
O femeie violată este condamnată de societate şi trebuie să îşi curme viaţa pentru a reface onoarea „pătată” a familiei. Avem de-a face cu o situaţie absurdă: victima unui viol este condamnată în locul agresorilor săi. Tortura, umilirea şi abuzul o stigmatizează pe victimă şi nu pe agresori. Iar vocea ei este redusă pentru totdeauna la tăcere prin condamnarea la moarte! În mod miraculos, Lal Bibi şi familia ei au acum curajul să lupte pentru viaţă şi dreptate, cerând ca cei vinovaţi să fie aduşi în faţa justiţiei şi pedepsiţi.
Finanţarea forţelor de ordine responsabile pentru acest viol depinde acum de ajutorul extern pe care Afganistanul speră să îl primească în cadrul conferinţei de la Tokio. Ţările donatoare pot şi trebuie să condiţioneze acest ajutor de restructurarea poliţiei afgane, care ar trebui să lupte pentru apărarea drepturilor femeilor şi nu să comită abuzuri împotriva lor!
Sute de femei din Afganistan sunt victimele „justiţiei tribale”, împărtăşind soarta lui Lal Bibi. Atât ele cât şi restul femeilor din Afganistan, ale căror drepturi sunt călcate în picioare zi de zi, urmăresc acum cu sufletul la gură reacţia guvernului afgan şi a întregii lumi faţă de gestul eroic al tinerei care refuză să moară în tăcere şi cere să i se facă dreptate. Haideţi să fim alături de ea! Semnează acum petiţia de mai jos şi ajută-ne să trimitem acest mesaj mai departe:
Lupta pentru drepturile femeilor este o luptă grea, o luptă împotriva barierelor culturale şi a baricadelor tradiţiilor, împotriva cruzimii şi asupririi, împotriva tăcerii şi resemnării. Împreună, am reuşit deja să câştigăm pe câteva fronturi: oprind uciderea cu pietre a tinerei Sakineh Ashtiani în Iran şi cerând dreptate pentru supravieţuitoarele torturilor şi violurilor din Libia, Maroc şi Honduras. E timpul să ne unim din nou forţele şi vocile într-un strigăt de ajutor pentru Lal Bibi şi pentru milioanele de femei din Afganistan ale căror speranţe sunt îndreptate spre noi!
Cu hotărâre şi determinare,
Dalia, Emma, Alaphia, Ricken, Laura, Antonia şi restul echipei Avaaz
Suntem martorii unor fapte abominabile, faţă de care nimeni nu poate rămâne nepăsător: Lal Bibi, o tânără de 18 ani din Afganistan, a fost răpită, violată şi sechestrată de un grup de ofiţeri afgani, fiind obligată acum, conform cutumelor, să îşi ia viaţa. Lal Bibi se poate salva doar dacă agresorii săi vor fi condamnaţi în justiţie. Un protest masiv din partea comunităţii internaţionale poate atrage atenţia asupra acestor orori, condiţionând ajutorul finaciar de patru mii de miliarde de dolari care urmează să fie garantat Afganistanului de luarea unor măsuri urgente pentru pedepsirea violurilor şi apărarea drepturilor femeilor. Semnează petiţia:
Probabil că m-am crezut vreun fel de Superman… sau cineva care, odată ce a căpătat credință în Dumnezeu, devine indistructibil… numai că lucrurile nu stau chiar așa de simplu. Nu vreau să spun că aș fi fost dezamăgit din partea cerului, nici măcar nu am de gând să insinuez așa ceva. Ci mai degrabă m-a izbit realitatea stării mele înaintea atotputerniciei și măreției lui Dumnezeu; păcatul și slăbiciunile mele înaintea luminii lui Dumnezeu nu pot fi ascunse. Acum, nici măcar de mine însumi nu le mai pot ascunde, că prin conștiință și prin Cuvântul Său, El mi le pune în fața ochilor de parcă aș privi într-o oglindă.
Dar acesta cred că este un lucru bun: pentru că dacă lui Dumnezeu nu i-ar mai fi păsat de mine, nu s-ar mai obosi să-mi tulbure conștiința. Și este foarte adevărat ce am învățat recent: cuvintele oamenilor nu sunt sfinte și, prin urmare, nu au puterea să ne sfințească; doar Cuvântul lui Dumnezeu (Scriptura) conține cuvinte sfinte. Datoria noastră este să le împlinim în viața noastră dacă vrem să fim plăcuți lui Dumnezeu. Iar atunci când întunericul vine peste sufletul nostru (pentru că vine… la fiecare în parte, în moduri și timpuri diferite), tot Cuvântul lui Dumnezeu ne va scoate iar la lumină, exact ca în psalmul 23. De aceea, vreau să scriu cu mâna mea acest psalm, pentru că tot așa mă simt și eu scos dintr-o „vale întunecată” de către Tatăl Ceresc.
PSALMUL 23 (O cântare a lui David)
Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic. El mă paște în pășuni verzi, și mă duce la ape de odihnă; îmi înviorează sufletul, și mă povățuiește pe cărări drepte, din pricina Numelui Său. Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de niciun rău, căci Tu ești cu mine. Toiagul și nuiaua Ta mă mângâie. Tu îmi întinzi masa în fața potrivnicilor mei; îmi ungi capul cu untdelemn, și paharul meu este plin de dă peste el. Da, fericirea și îndurarea mă vor însoți în toate zilele vieții mele, și voi locui în Casa Domnului până la sfârșitul zilelor mele.
Avem parte de îndurarea lui Dumnezeu mai mult decât sunt pregătiți să credem. Dar înțelegerea noastră nu va schimba caracterul lui Dumnezeu. El va privi în continuare către noi prin Fiul Său, Isus Hristos. Și El ne va da putere să răzbatem prin furtuni, să ieșim din întuneric și să înaintăm spre Împărăția Cerească!
Observ că aceste două realități sunt atât de strâns legate una de cealaltă precum fețele unei monede. Aș putea zice că sunt chiar indispensabile una de cealaltă. Am avut parte din belșug de acestea două în ultima vreme. De AMÂNDOUĂ ! Unii vor zice că așa este viața omului: fără bucurie totală; dacă ai parte de bucurie, trebuie să fie și un pic de amărăciune… Alții ar putea spune că omenirea este atât de rea, încât nu este posibil să existe fericire fără tristețe.
Eu cred că această structură face parte din înțelepciunea lui Dumnezeu. Prin acest cuplu de nedespărțit, Dumnezeu a instaurat un echilibru în Univers din grijă pentru inimile noastre. Da, din grijă! Omul are tendința de a transforma o stare într-o stare exagerată. Dacă am avea parte numai de victorii, ne-am îngâmfa până la ceruri și nicio scară de pompieri n-ar mai ajunge la nasul nostru. Am trăi o stare de exaltare continuă ce ne-ar face să privim semeț de sus și am uita de starea noastră inițială. De asemenea, dacă ar fi numai înfrângeri, inima omului ar fi mâhnită mereu, iar depresia ar fi un mod de viață. Se pare că suntem dependenți de ambele ingrediente pentru un caracter echilibrat. Una neutralizează pe cealaltă.
Însă există un detaliu care nu este atât de vizibil, dar este cât se poate de real. Unul din elementele acestei perechi victorie-înfrângere este un element stabil, natural; pe când celălalt este un element subordonat. Noi trăim și facem tot ceea ce facem pentru a ajunge la o victorie deplină, în toată splendoarea ei. Pentru a ne șlefui în direcția aceasta, Dumnezeu ne îngăduie și înfrângeri, pentru a cunoaște gustul amar al lipsei de victorie, al eșecului pentru a înțelege mai bine importanța victoriei și a o valorifica așa cum se cuvine. Victoria trebuie să fie eternă, iar înfrângerea temporară! Misiunea noastră este să realizăm care este partea naturală și care este cea subordonată. Să înțelegem că viața și sufletul nostru trebuie să se îndrepte spre victorie, cu toate treptele de eșec necesare.
Înfrângerea nu este o distrugere, ci o îmbunătățire a percepției asupra victoriei !!
Una din cele mai importante activități de bază ale unui creștin este (sau ar trebui să fie) rugăciunea. Este rețeaua noastră telefonică dintre noi și Dumnezeu. Iar cum Isus Mesia ne-a dat exemple pentru fiecare din învățăturile Sale, la fel ne-a lăsat un model de rugăciune. Întrebarea este: câtă atenție acordăm cuvintelor pe care le rostim atunci când ne rugăm? Înșirăm o listă de cereri și pronunțăm cuvinte și nume cu care ne-am obișnuit? Trăim oare conversația pe care o purtăm cu Dumnezeu?
Dacă ne cercetăm cu atenție, observăm că fiecare avem un repertoriu specific. Acest lucru nu este o problemă, dar devine o problemă atunci când rugăciunile noastre nu au un destinatar bine conturat în mintea noastră. Trebuie să recunoaștem că deseori ne concentrăm să spunem o rugăciune frumoasă, cu cuvinte alese, care să obțină amin-uri de pe buzele celorlalți sau care să ne aducă mulțumirea că am participat la adunare. Dar cu atenția acordată Celui cu care vorbim ce se întâmplă?…
Când ascultăm o melodie, uneori doar o auzim, alteori o înțelegem (o simțim). Acordăm o atenție sporită cuvintelor, mesajului, structurii a ceea ce ascultăm, iar creierul nostru analizează semnificația acestora. Ceea ce Isus ne-a dăruit în predica de pe munte nu este numai un exemplu de rugăciune, ci și un exercițiu de atenție, o implicare activă a minții noastre spre Dumnezeu. Nu cred că cineva poate redacta o scrisoare către o rudă, de pildă, ascultând în același timp știrile la radio sau pe cei care vorbesc alături de el.
Haideți să analizăm puțin rugăciunea domnească și să observăm care ar trebui să fie structura unei rugăciuni. În primul rând se disting două părți: prima se referă direct la Dumnezeu și la caracteristicile Sale; iar a doua se referă la om și la ceea ce îl definește. Mai găsim ceva în Scriptură care este împărțit în aceleași două părți, și anume cele zece porunci. Primele patru stabilesc relația noastră cu Dumnezeu, celelalte șase ne învață legătura cu oamenii. Putem spune că Decalogul ne oferă lecții despre cum să trăim, iar rugăciunea „Tatăl nostru” ne oferă ajutorul lui Dumnezeu pentru a trăi. Rugăciunea completează Legea. De câte ori ne-am construit rugăciunile după modelul lui Isus și bazate pe cerințele poruncilor?
Privind mai departe, observăm că fiecare vers din rugăciunea de pe munte reprezintă puncte semnificative ce ar trebui să alcătuiască și rugăciunile noastre. Să vedem care ar fi acestea:
1. „Tatăl nostru care ești în ceruri…”
Primul lucru pe care îl face Mesia în rugăciune este de a recunoaște identitatea lui Dumnezeu și divinitate Lui: cine este El, unde este El…
2. „Sfințească-se Numele Tău…”
Se referă la imaginea Lui Dumnezeu și perfecțiunea Lui.
3. „Vie Împărăția Ta…”
Dorința noastră trebuie să fie aceeași cu cea a lui Dumnezeu, și anume ca împărăția Lui să vină și să cuprindă întreaga creație.
4. „Facă-se voia Ta…”
Rugăciunile pe care le facem nu trebuie să pună pe primul loc nevoile sau dorințele pe care le avem, ci să ne bucurăm că El lucrează în viețile noastre nu după cum gândim noi, ci după cum voiește El. Read the rest of this entry »
O imagine și un gând. Chiar acum, în fața calculatorului, una o provoacă pe cealaltă. Cât de rapid poate conlucra Duhul lui Dumnezeu cu mintea omului… Aveam în minte să postez altceva (și vă asigur că era mult mai neinspirat), dar am văzut o imagine… Și instantaneu am văzut o mulțime de alte lucruri. Între gândurile mele răsună acum, concomitent, întrebări și răspunsuri.
Cât de mari sunt visurile pe care dorim să le realizăm? Cât de profunde sunt aspirațiile noastre? Care sunt cele mai arzătoare dorințe pe care le avem?… Și care sunt capacitățile noastre omenești? Limitele ce ne îngrădesc? Care sunt resursele de care dispunem? Vrem să facem atât de multe, dar se pare că avem atât de puține… Vrem să pășim atât de sus, și totuși avem atât de puține trepte… Incompleți, nesătui și muritori; asta suntem.
Și ce dacă! Am primit puțin? Ce ne împiedică să sporim și să îmbogățim ceea ce avem?… Problemele ne pun piedici? De ce să le dăm cinste și să ne lăsăm învinși? Dorim să facem lucruri mari? Să începem cu cele mici ! Nu avem putere sau alte resurse? Are Isus destule și pentru noi. A avut El viața veșnică să ne-o dea în dar, cu cât mai mult celelalte fleacuri. Isus din apă a făcut vin! Din ceva, a făcut ceva mai bun. Iar noi avem aceeași misiune: din ceea ce avem să facem ceva mai bun. Să ne aducem contribuția. Mulți se scuză că dacă ar fi avut mai mulți bani, ar fi putut ajuta mai bine. Poate că nu ai bogății materiale, dar poate ai prieteni care îți sunt alături. Poate că nu-i ai, dar poate ai o îndemănare specială. Poate că n-o ai, dar cunoști anumite lucruri. Poate că nu le știi, dar poate că ești capabil să alini inima cuiva. Ce te reține să folosești ceea ce ai?
Eșecul cel mai mare pândește dinainte de a începe tu să faci ceva! Nu este nevoie ca tu să fii distrus pentru ca lucrarea încredințată ție să nu fie îndeplinită; ci este de ajuns ca tu să fii amăgit să n-o mai începi. Dacă o începi, sunt multe posibilități de a te face să abandonezi. Pentru ca răul să triumfe, este suficient ca oamenii de bine să nu facă nimic.
De aceea Domnul Isus, în majoritatea pildelor Sale, a pus accent pe roade, pe felul cum aducem înapoi talantul (lucrul) care ne-a fost încredințat. Dumnezeu a făcut lumea din neant, din nimic. Deci noi avem acum un material de bază cu care să începem să lucrăm, căci nu pornim de la nimic.
Din ceva, să facem ceva și mai bun! Să transformăm apa în vin! Să facem ca viața noastră să conteze! Să facem ca fiecare clipă să fie valoroasă! Poate că nu vor mai fi multe clipe… dar acestea care sunt, pot fi îmbogățite! Nu rămâne fără speranță! Nu sta în depresie, teamă sau ignoranță! Sunt atâtea lucruri, atâția oameni, care au nevoie de tine și de mine…
Eu mi-am ales să-mi întind mâinile și să cuprind universul. Dar tu?…
Splendid!… după atâta timp scriu din nou aici, pe blog. Începe să devină un eveniment tot atât de rar ca și luna plină 😀 Asta nu înseamnă că am renunțat la blog… Ideea este că acum am parte de scris cum n-am mai avut de vreo 5 ani. Mi-aș fi dorit să pot face publicații pe blog în mod constant, dar nu prea este posibil. Însă, ori de câte ori revin cu ceva nou, pot spune „rise and rise again!”.
Iar am trecut prin niște evenimente în ultima perioadă care mi-au retrezit anumite stări, gânduri, trăiri de care am mai avut parte de-a lungul timpului. Și se mai spune că oamenii învață din greșeli… este oarecum discutabil. O să vă întreb la întâmplare: nu vi se întâmplă să faceți lucruri similare cu unele din propriul trecut, indiferent că vreți sau nu, de parcă sunteți legați într-o țesătură spiralată a destinului? Tot la întâmplare vă dau și un răspuns: nu putem scăpa de ceea ce suntem! Doar direcția în care valorificăm ceea ce suntem ne va conduce spre finaluri diferite. Pot alege dacă port numele lui Dumnezeu cu mine sau dacă sunt rebelul fără nume. Te poți lovi de multe ori de probleme similare, pentru că sunt caracteristice personalității tale, dar… „rise and rise again!”
Am reintrat în acțiune într-un anumit domeniu, fără să-mi fi propus dinainte acest lucru. Deși primisem puțin mai înainte îndemnul ceresc: „este timpul să te întorci și să-ți continui treaba!”, nu vroiam să reiau activitatea respectivă. Însă am fost deschis să reacționez în funcție de necesitate și astfel, o mână nevăzută m-a repus în slujbă. Fapt pentru care am spus „rise and rise again!”.
Mă voi ridica și mă voi ridica din nou, ori de câte ori va fi nevoie! În felul acesta înaintez cu siguranță!
Metamorphosis 