RSS

Arhive pe etichete: Duhul Sfant

Binecuvântare (Să vină degrabă)

(de Marius Cristian P.)

Să vină degrabă în sufletul tău
Slava cerească a lui Dumnezeu,
Ca să aline din inima ta
Oricare suferință, oricât e de grea.

Prin sângele Lui am fost curățiți,
Prin Duhul cel Sfânt am fost izbăviți;
Eterna salvare se află la El,
Căci El este Drumul ce duce în cer.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 13 Ianuarie 2015 în Creație personala, Poezie

 

Etichete: , , , , , , ,

A fost cândva

(de Costache Ioanid)

A fost cândva… şi c-un fior pe pleoape,
ne-om aminti sub viţă şi smochin.
A fost cândva un nesfârşit de ape…
Şi Duhul Sfânt plutea ca un suspin…

Deodată-n larg a răsunat Cuvântul!
Şi nevăzutul se făcu atom.
Isus umplea cu bogăţii pământul
când făuri ca frate-al Său pe om.

De dragul lui venea ades în luncă
şi tot ce-avea pe-acest pământ i-a dat.
Un singur rod, o singură poruncă,
purta un singur sâmbur de păcat.

Dar într-o zi se auzi-n ţărână:
„Gustaţi din rod şi fiţi ca Dumnezeu!”
Şi omu-a-ntins către păcat o mână,
iar Cel Viclean l-a prins în lanţu-i greu.

A plâns în cer o inimă frăţească.
Dar nu-i putea ascunde-al faptei blam.
Ci trebuia un preţ să se plătească.
Şi fu gonit şi rob Adam.

Nemaiavând nimic să-i aparţie
spre-a se plăti din lanţul Celui Rău,
S-a dat Isus pe Sine însuşi Sie,
căci numai El era deplin al Său.

Astfel din jertfă s-a născut iubirea.
Şi proslăvindu-Şi Fiul pe Calvar,
Cel ce-i mai sus decât nemărginirea,
ne-a dat, prin El, nemărginirea-n dar.

Ne-a îmbrăcat în sclipitoare haină.
Şi-n pasul veşniciilor ce vin,
mereu deplin vom şti oricare taină
şi taine noi vor rămânea deplin.

A fost cândva… vor spune cronici sfinte.
Şi n-or mai fi nici lacrimi, nici nevoi.
De cele vechi nu ne-om aduce-aminte,
când vom străbate veşnic ceruri noi.

Dar ca să ştim ce frângere grozavă,
ce fără margini preţ a dat Isus,
oricât vom fi urcaţi din slavă-n slavă,
al crucii nimb va rămânea mai sus.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 18 Martie 2014 în Literatură

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , ,

O, Doamne, privește!

O, Doamne, privește, privește poporul
Ce arde-n neștiinţă şi-n mii de păcate,
Păzește-l de moarte căci nu ştie norul
De duhuri ale lumii întunecate.

O, Doamne, privește cu a Ta îndurare
Spre suflete ce Tu cândva le-ai dat viață,
Privește cum umblă pe căi de pierzare
Conduși de-a lor pofte și inimi de gheaţă.

O, Doamne, privește spre cei ce se-nchină
La bani și la alte lucrări omenești.
Și habar nu au că vremea-o să vină
Să dea socoteală pentru cele trupești.

O, Doamne, privește, și nu înceta
Belșugul Tău, Doamne, de har și-ndurare,
Și-n ziua cea mare când vei judeca
Să avem parte de a Ta iertare!

Marius Cristian P.

 
 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , ,

În Casa Lui

(niște versuri simple pe care le-am compus cu câteva luni în urmă ca și o urare de bun venit în Templul lui Dumnezeu)

Frate, soră, dragi creștini,
Voi, prieteni și vecini
Ce-ați ales să fiți aici:
Să fiți binecuvântați pe veci!

Căci în Casa Lui cea sfântă,
Cel ce vine și ascultă,
Cel ce vine la-nchinare
Are parte de-ndurare!

Găsim leac vindecător
Și un Tată iubitor
Pentru-a noastre suferințe
Sau nevoi și chiar… dorințe!

Vrem ca toți care-am venit
Conform harului primit
Să-I cântăm lui Dumnezeu
Împreună, tu și eu!

Haideți toți, în chip umil,
Tânăr, vârstnic sau copil,
Să-I aducem Celui Sfânt
Darul nostru pe pământ!

Marius Cristian P.

 
 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , ,

Unde fără Mine

Din ceruri, dintr-o dată, prin vuietul de vânt,
Răsună cu putere cuvântul Celui Sfânt.
Și ca răspuns la toate câte-am întrebat,
Ca și lui Iov îmi spune că singur n-am umblat.
Și vocea-I ca de tunet îmi zguduie ființa,
Și cu putere El îmi mustră conștiința.

„Unde fără Mine crezi că poți trăi
Când viața și cu moartea tu nu poți să le știi?
Unde printre oameni să te ascunzi ai vrea
Când toata omenirea-i născută-n palma mea?
Unde fără Mine să poți să te-odihnești
Și visul tău de viață în noapte să-l trăiești?

De-ai știi că nemurirea se află-n șoapta Mea
Și-n cer împărăția cu Mine-o poți avea,
De-ai știi toată puterea ce-n tine o pot pune
De ce mai stai departe, departe, fără Mine?
Te rog, adu-ți aminte că ești creația Mea
Și vino lângă Mine, acum e șansa ta!

(de Marius Cristian P.)

Citește și „Unde fără Tine”

 
Un comentariu

Scris de pe 8 Aprilie 2013 în Creație personala, Poezie

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , ,

Anatomia rugăciunii

„Rugați-vă neîncetat”…

Una din cele mai importante activități de bază ale unui creștin este (sau ar trebui să fie) rugăciunea. Este rețeaua noastră telefonică dintre noi și Dumnezeu. Iar cum Isus Mesia ne-a dat exemple pentru fiecare din învățăturile Sale, la fel ne-a lăsat un model de rugăciune. Întrebarea este: câtă atenție acordăm cuvintelor pe care le rostim atunci când ne rugăm? Înșirăm o listă de cereri și pronunțăm cuvinte și nume cu care ne-am obișnuit? Trăim oare conversația pe care o purtăm cu Dumnezeu?

Dacă ne cercetăm cu atenție, observăm că fiecare avem un repertoriu specific. Acest lucru nu este o problemă, dar devine o problemă atunci când rugăciunile noastre nu au un destinatar bine conturat în mintea noastră. Trebuie să recunoaștem că deseori ne concentrăm să spunem o rugăciune frumoasă, cu cuvinte alese, care să obțină amin-uri de pe buzele celorlalți sau care să ne aducă mulțumirea că am participat la adunare. Dar cu atenția acordată Celui cu care vorbim ce se întâmplă?…

Când ascultăm o melodie, uneori doar o auzim, alteori o înțelegem (o simțim). Acordăm o atenție sporită cuvintelor, mesajului, structurii a ceea ce ascultăm, iar creierul nostru analizează semnificația acestora. Ceea ce Isus ne-a dăruit în predica de pe munte nu este numai un exemplu de rugăciune, ci și un exercițiu de atenție, o implicare activă a minții noastre spre Dumnezeu. Nu cred că cineva poate redacta o scrisoare către o rudă, de pildă, ascultând în același timp știrile la radio sau pe cei care vorbesc alături de el.

Haideți să analizăm puțin rugăciunea domnească și să observăm care ar trebui să fie structura unei rugăciuni. În primul rând se disting două părți: prima se referă direct la Dumnezeu și la caracteristicile Sale; iar a doua se referă la om și la ceea ce îl definește. Mai găsim ceva în Scriptură care este împărțit în aceleași două părți, și anume cele zece porunci. Primele patru stabilesc relația noastră cu Dumnezeu, celelalte șase ne învață legătura cu oamenii. Putem spune că Decalogul ne oferă lecții despre cum să trăim, iar rugăciunea „Tatăl nostru” ne oferă ajutorul lui Dumnezeu pentru a trăi. Rugăciunea completează Legea. De câte ori ne-am construit rugăciunile după modelul lui Isus și bazate pe cerințele poruncilor?

Privind mai departe, observăm că fiecare vers din rugăciunea de pe munte reprezintă puncte semnificative ce ar trebui să alcătuiască și rugăciunile noastre. Să vedem care ar fi acestea:

1. „Tatăl nostru care ești în ceruri…”

Primul lucru pe care îl face Mesia în rugăciune este de a recunoaște identitatea lui Dumnezeu și divinitate Lui: cine este El, unde este El…

2. „Sfințească-se Numele Tău…”

Se referă la imaginea Lui Dumnezeu și perfecțiunea Lui.

3. „Vie Împărăția Ta…”

Dorința noastră trebuie să fie aceeași cu cea a lui Dumnezeu, și anume ca împărăția Lui să vină și să cuprindă întreaga creație.

4. „Facă-se voia Ta…”

Rugăciunile pe care le facem nu trebuie să pună pe primul loc nevoile sau dorințele pe care le avem, ci să ne bucurăm că El lucrează în viețile noastre nu după cum gândim noi, ci după cum voiește El. Read the rest of this entry »

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 18 Noiembrie 2011 în Meditații

 

Etichete: , , , , , , , , , , , ,

Transformă apa în vin !

O imagine și un gând. Chiar acum, în fața calculatorului, una o provoacă pe cealaltă. Cât de rapid poate conlucra Duhul lui Dumnezeu cu mintea omului… Aveam în minte să postez altceva (și vă asigur că era mult mai neinspirat), dar am văzut o imagine… Și instantaneu am văzut o mulțime de alte lucruri. Între gândurile mele răsună acum, concomitent, întrebări și răspunsuri.

Cât de mari sunt visurile pe care dorim să le realizăm? Cât de profunde sunt aspirațiile noastre? Care sunt cele mai arzătoare dorințe pe care le avem?… Și care sunt capacitățile noastre omenești? Limitele ce ne îngrădesc? Care sunt resursele de care dispunem? Vrem să facem atât de multe, dar se pare că avem atât de puține… Vrem să pășim atât de sus, și totuși avem atât de puține trepte… Incompleți, nesătui și muritori; asta suntem.

Și ce dacă! Am primit puțin? Ce ne împiedică să sporim și să îmbogățim ceea ce avem?… Problemele ne pun piedici? De ce să le dăm cinste și să ne lăsăm învinși? Dorim să facem lucruri mari? Să începem cu cele mici ! Nu avem putere sau alte resurse? Are Isus destule și pentru noi. A avut El viața veșnică să ne-o dea în dar, cu cât mai mult celelalte fleacuri. Isus din apă a făcut vin! Din ceva, a făcut ceva mai bun. Iar noi avem aceeași misiune: din ceea ce avem să facem ceva mai bun. Să ne aducem contribuția. Mulți se scuză că dacă ar fi avut mai mulți bani, ar fi putut ajuta mai bine. Poate că nu ai bogății materiale, dar poate ai prieteni care îți sunt alături. Poate că nu-i ai, dar poate ai o îndemănare specială. Poate că n-o ai, dar cunoști anumite lucruri. Poate că nu le știi, dar poate că ești capabil să alini inima cuiva. Ce te reține să folosești ceea ce ai?

Eșecul cel mai mare pândește dinainte de a începe tu să faci ceva! Nu este nevoie ca tu să fii distrus pentru ca lucrarea încredințată ție să nu fie îndeplinită; ci este de ajuns ca tu să fii amăgit să n-o mai începi. Dacă o începi, sunt multe posibilități de a te face să abandonezi. Pentru ca răul să triumfe, este suficient ca oamenii de bine să nu facă nimic.

De aceea Domnul Isus, în majoritatea pildelor Sale, a pus accent pe roade, pe felul cum aducem înapoi talantul (lucrul) care ne-a fost încredințat. Dumnezeu a făcut lumea din neant, din nimic. Deci noi avem acum un material de bază cu care să începem să lucrăm, căci nu pornim de la nimic.

Din ceva, să facem ceva și mai bun! Să transformăm apa în vin! Să facem ca viața noastră să conteze! Să facem ca fiecare clipă să fie valoroasă! Poate că nu vor mai fi multe clipe… dar acestea care sunt, pot fi îmbogățite! Nu rămâne fără speranță! Nu sta în depresie, teamă sau ignoranță! Sunt atâtea lucruri, atâția oameni, care au nevoie de tine și de mine…

Eu mi-am ales să-mi întind mâinile și să cuprind universul. Dar tu?…

(vezi de asemenea și articolul „Metamorfoza darului”)

 
3 comentarii

Scris de pe 15 Noiembrie 2011 în Meditații

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

 
%d blogeri au apreciat asta: