Râma

(de Marius Cristian P.)

Într-un colț, la o fereastră
Alerga o râmă-albastră
C-a pierdut astăzi în gară
Trenul ce-o ducea la țară.

Vai și ce înfuriată
Era râma… transpirată.
Iar de-atâta alergat
Are febră-n omuplat.

Nici măcar nu a văzut
Că are tricoul rupt,
Iar șiretul la sanda
L-a pierdut pe undeva.

Iar în goana ei nebună
S-a-necat cu o alună,
Și s-a-mpiedicat pe loc
De o cizmă fără toc.

Iar acum că trenu-i dus
Se întoarce la apus,
Se întoarce iar acasă
C-o valiză și o plasă.

Și de-atâta ostenit
La fereastră s-a oprit
Că de nu, risca s-ajungă
Slabă, galbenă și lungă.

Băgând capul în valiză
A intrat cu capu-n priză
Și s-a ridicat uimită
Și cu fața rumenită.

Neștiind ce s-a-ntâmplat,
Capul iarăși a băgat
Și acum, fără-ndoială,
S-a lovit de-o nicovală.

Râma, și mai mult mirată,
Vrea să mai încerce-o dată:
Ce-a pățit bagajul ei
De îi face vânătăi?

Un păianjen mai trăsnit
Lângă râmă s-a oprit
Și, văzând-o șifonată,
A-ntrebat râma îndată:

„Ce-i surato? Ce-ai pățit?
Cum de te-ai învinețit?”
„Deh, păianjen, ce să spun
Când bagajul mi-e nebun?”

Povestindu-și aventura,
Cum era să-și rupă gura
În valiza misterioasă,
Râma-ntreabă curioasă:

„Dacă bag mâna un pic,
Voi putea s-o mai ridic?”
„Poți să cauți mai adânc,
Poate-ajungi iar în pământ!”

Și cum sta și se tocmea
Cu păianjenul așa,
Râma își luă curaj
Vârând mâna în bagaj.

Scotocind cu multă grijă,
Se înțeapă într-o tijă,
Însă continuând cu zor
Prinde-n mână un topor.

„Cine-a pus așa ceva
Tocmai în valiza mea?
Nu mai pot! Inadmisibil
Să găgsesc și-un crocodil!”

„Crocodil?!” strigă uimit
Păianjenul acum albit,
Căci privi și el în jos
În bagajul misterios

Și-a văzut întregul Nil
Ce-aducea un crocodil…
Și-alte zeci de creaturi
Ce veneau ca niște duri.

Râma însă cu viteză
Și cu gust de maioneză,
Cu vechime în șomaj
Pune dopul în bagaj.

Sprijinindu-se în coate,
Își lăsă capul pe spate
Răsuflând încetișor
Când, deodată: un fior!

Dacă tot ce s-a-ntâmplat
Cu valiza ce-a cărat
S-ar putea iar întâmpla
Și cu plasa ce-o avea?

Și privind cu disperare
La păianjenul pe care
Frica l-a făcut cam fraier
Că făcea șpagatu-n aer.

Când se uită și în spate,
Vede plasa cum se zbate;
Dă din colțuri, din mânere,
Parcă zboară, parcă piere.

Off! De atâta stres și teamă,
Cu picioarele de zeamă,
Râma de culoare-albastră
A fugit de la fereastră.

 

Via Dolorosa (un cântec deosebit)

VERSE 1:
Down the Vía Dolorosa in Jerusalem that day
The soldiers tried to clear the narrow street
But the crowd pressed in to see
The Man condemned to die on Calvary

VERSE 2:
He was bleeding from a beating, there were stripes upon His back
And He wore a crown of thorns upon His head
And He bore with every step
The scorn of those who cried out for His death

CHORUS:
Down the Vía Dolorosa called the way of suffering
Like a lamb came the Messiah, Christ the King,
But He chose to walk that road out of
His love for you and me.
Down the Via Dolorosa, all the way to Calvary.

VERSE 1 (Spanish):
Por la Vía Dolorosa, triste día en Jerusalén
Los soldados le abrían paso a Jesús.
Más la gente se acercaba,
Para ver al que llevaba aquella cruz.

CHORUS (Spanish):
Por la Vía Dolorosa, que es la via del dolor
Como oveja vino Cristo, Rey y Señor,
Y fue Él quien quiso ir por su amor por ti y por mí.
Por la Vía Dolorosa al Calvario y a morir.

BRIDGE:
The blood that would cleanse the souls of all men
Made its way through the heart of Jerusalem.

CHORUS:
Down the Vía Dolorosa called the way of suffering
Like a lamb came the Messiah, Christ the King
But He chose to walk that road out of His love for you and me
Down the Vía Dolorosa, all the way to Calvary.

 

Prin daruri răspunde Divinul

(de Marius Cristian P.)

Sinistru ne scurgem nisipul vieții
În marea uitării ce zace-n abis,
Iar omul încearcă în mijlocul pieții
Să-și cumpere viața ce-o vede în vis.

Zadarnică-i este speranța lumească
Când crede că totul e în mâna sa.
Dorește sălbatic fericit să trăiască,
Iar ego-ul îi promite orice va visa.

Dar iată în zare izvorul curat
Cum drumul și-l sapă prin viață;
Și tot ce atinge este îmbălsămat
Căci este atins de-o Slavă măreață.

Nimic din ce-am face nu ar merita
Dumnezeu să ne dea recompensă,
Nici fapta, nici gândul și nici altceva
Nu mută a răsplătirii piesă.

Dar iată că totuși ne-mbracă în har
Și primim mai întâi mântuirea,
Că așa e izvorul cel fără hotar:
În cer Dumnezeu ne face primirea.

Și oricâte clipe mai apoi ar urma,
Dumnezeu credincios ne este alături
Și oricât de mult sau adânc am cădea,
Prin darul Său iarăși primim îndurări.

Și iarăși prin dar primim noi putere
Să-nvingem păcatul și-ale sale dureri,
Tot El dă tărie să stăm în picioare
Și să lucim în noapte ca niște luceferi.

Credința, speranța și dragostea ta
Sunt și ele lucrarea zidită de El,
Orice bine-ai face cu vorba sau fapta
Sunt daruri primite prin har de la Miel.

Iar orice victorie ce-n viață tu ai,
Sau perechea ce-ți mângâie sufletul,
Pentru ele nimic nu poți ca să dai
Căci prin daruri răspunde Divinul.

Sunt daruri trimise din a Sa bunătate
Ce-ți umplu de farmec întreaga ființă.
Nu pot fi plătite sau răscumpărate
Ci numai primite având pocăință.

 

Tangled – I see the light

Fără alte cuvinte, fiindcă nu e nevoie.

Lyrics:

Rapunzel:
All those days watching from the windows
All those years outside looking in
All that time never even knowing
Just how blind I’ve been
Now I’m here, blinking in the starlight
Now I’m here, suddenly I see
Standing here, it’s all so clear
I’m where I’m meant to be
(Chorus)
And at last I see the light
And it’s like the fog has lifted
And at last I see the light
And it’s like the sky is new
And it’s warm and real and bright
And the world has somehow shifted

All at once everything looks different
Now that I see you

Eugene(Flynn):
All those days chasing down a daydream
All those years living in a blur
All that time never truly seeing
Things, the way they were
Now she’s here shining in the starlight
Now she’s here, suddenly I know

If she’s here it’s crystal clear
I’m where I’m meant to go

Rapunzel & Eugene (Flynn):
And at last I see the light

Eugene (Flynn):
And it’s like the fog has lifted

Rapunzel & Eugene (Flynn):
And at last I see the light

Rapunzel:
And it’s like the sky is new

Rapunzel & Eugene (Flynn):
And it’s warm and real and bright
And the world has somehow shifted

All at once, everything looks different
Now that I see you,
Now that I see you.

 

Binecuvântare (Să vină degrabă)

(de Marius Cristian P.)

Să vină degrabă în sufletul tău
Slava cerească a lui Dumnezeu,
Ca să aline din inima ta
Oricare suferință, oricât e de grea.

Prin sângele Lui am fost curățiți,
Prin Duhul cel Sfânt am fost izbăviți;
Eterna salvare se află la El,
Căci El este Drumul ce duce în cer.

 

Blocul meu

(de Marius Cristian P.)

Blocul unde locuiesc,
Cât se poate de firesc,
Are ziduri, temelie,
Coropișnițe – o mie;
Iară sus, pe-acoperiș
Crește falnic un tufiș
Ce cu ramurile-i lungi
Ne vopsește blocu-n dungi.

La intrarea de la bloc
Stau doi câini pe-un singur loc,
Iar în jur stau ghemuiți
Puricii curând sosiți.
La parter, la prima ușă,
Stă pe clanță o căpușă,
Furioasă, agitată
Că afar’ a fost lăsată.

Lângă ghena de la bloc
Arde-n permanență-un foc
Fără gaze și benzine,
Doar gunoiu-l întreține.
În subsol sunt bolovani,
Inundație, șobolani.
Iar țânțarii au otită
Căci chiria nu-i plătită.

Liftul nostru e rebel
Merge numai când vrea el;
Fie urcă sau coboară
Sau se leagănă pe sfoară,
Sau se dă pe-orizontală
Că e antrenat în sală;
De-ai curaj în el să sui,
Rugăciunea să ți-o spui.

N-avem hoți, căci interfonul
Ne păzește bine blocul
Până ieri când s-a-ntâmplat
Interfonul de-au furat.
Iar de balustrada scării
Nicidecum să nu te-apropii
Fiindcă-i proaspăt desenată
După ce a fost furată.

La etajul doi avem
Un vecin polistiren
Că din păr și de pe față
Ninge-ntr-una o mătreață.
Și la trei e un tâmplar
Care ține-n casă-un cal
Deci vedeți? Ați bănuit,
Am un bloc obișnuit.

 

Decizie

Zilele trecute mi-a venit un gând cu privire la acest blog și am ales ca să-l public astăzi pentru că este 1 octombrie și ar fi exact 2 luni de la ultimul articol 🙂

Ideea care mi-a dat târcoale este despre continuitatea blogului Metamorphosis; și nu mă refer la faptul că aș dori să-l abandonez (asta în niciun caz). Doar că am observat că domeniile pe care le abordează (uhm… de fapt eu le abordez, fiind autorul) sunt oarecum diferite și fără o reală legătură între ele. Astfel, mă gândeam dacă să specializez acest blog doar pe o categorie (să îi zicem „jurnal”) și să creez alte bloguri specifice, în paralel, pentru celelalte categorii (anime, jocuri, media ș.a.)

Pentru asta însă, am nevoie de ajutorul vostru, al cititorilor. Mă puteți ajuta să aleg „destinul„ acestui blog bifând preferința voastră în următorul sondaj:

Vă mulțumesc!

 

Top 3 cântece favorite japoneze

Uneori simți nevoie să faci și un astfel de „top”. Și asta pentru că am ajuns la auto-întrebarea: ce melodie îmi place cel mai mult? Așadar, ar fi asta… și asta… și cu asta! 🙂 Ups, trebuie să spun și titlurile, nu? 🙂 În regulă, este vorba de:

1) Sayonara no natsu (Summer of Goodbye) – din capodopera Kokuriko Zaka Kara

2) Mermaid Festa – anime-ul Love Live! (Cea mai apropiată versiune de cea pe care am găsit-o original și care acum nu mai este de găsit pe net):

3) Kimi no Iru Machi (A Town Where You Live) – din serialul cu același nume

###

Pentru cântecul nr. 1, adaug mai jos și versurile (pentru cine e interesat; dacă nu, pe mine mă ajută oricum) + traducerea în engleză:

1.

光る海に　かすむ船は
Hikaru umi ni kasumu fune wa
さよならの汽笛　のこします
Sayonara no kiteki nokoshimasu

The ship veiled in the shining sea leaves a whistle of the good-bye.

ゆるい坂を　おりてゆけば
Yurui saka wo orite yukeba
夏色の風に　あえるかしら
Natsu iro no kaze ni aeru kashira

Will I meet the wind of summer color if I go down the gentle slope?

わたしの愛　それはメロディー
Watashi no ai sore wa melody
たかく　ひくく　歌うの
Takaku hikuku utau no

My love, it’s a melody. I sing highly and low.

わたしの愛　それはカモメ
Watashi no ai sore wa kamome
たかく　ひくく　飛ぶの
Takaku hikuku tobu no

My love, it’s a gull. I fly highly and low.

夕陽のなか　呼んでみたら
Yuuhi no naka yonde mitara
やさしいあなたに　逢えるかしら
Yasashii anata ni aeru kashira

Will I meet tender you if I call for you in the setting sun?

2.

だれかが弾く　ピアノの音
Dareka ga hiku piano no oto
海鳴りみたいに　きこえます
Uminari mitaini kikoemasu

The sound of the piano somebody plays sounds like sea rumble.

おそい午後を　往き交うひと
Osoi gogo wo yukikau hito
夏色の夢を　はこぶかしら
Natsu iro no yume wo hakobu kashira

Do people coming and going in the late afternoon carry the dream of summer color?

わたしの愛　それはダイアリー
Watashi no ai sore wa diary
日々のページ　つづるの
Hibi no peeji tsuzuru no

My love, it’s a diary. I spell a daily page.

わたしの愛　それは小船
Watashi no ai sore wa kobune
空の海をゆくの
Sora no umi wo yuku no

My love, it’s a boat. I go the sea of sky.

夕陽のなか　振り帰れば
Yuuhi no naka furikaereba
あなたはわたしを　探すかしら
Anata wa watashi wo sagasu kashira

Will you look for me if I look back in the setting sun?

3.

散歩道に　ゆれる木々は
Sanpo michi ni yureru kigi wa
さよならの影を　おとします
Sayonara no kage wo otoshimasu

Trees shaking in a promenade cast a good-bye shadow.

古いチャペル　風見の鶏
Furui chapel kazami no tori
夏色の街は　みえるかしら
Natsu iro no machi wa mieru kashira

Can the weathercock of an old chapel see the town of summer color?

きのうの愛　それは涙
Kinou no ai sore wa namida
やがて　かわき　消えるの
Yagate kawaki kieru no

The yesterday love, it’s tears. It dries before long and disappears.

あしたの愛　それはルフラン
Ashita no ai sore wa refrain
おわりのない言葉
Owari no nai kotoba

The tomorrow love, it’s a refrain. Words without the end.

夕陽のなか　めぐり逢えば
Yuuhi no naka meguri aeba
あなたはわたしを　抱くかしら
Anata wa watashi wo daku kashira

Will you hug me if I meet you in the setting sun?

 

Eu sunt… Hyperion

…și oricare altul care își înțelege menirea pe acest pământ. Prin strălucire, am fost creați de Dumnezeu să strălucim.
Zilele acestea mi-am reamintit de Luceafărul, iar finalul poeziei redă oarecum un sentiment lăuntric pe care îl simt în perioada asta.

„- Hyperion, ce din genuni
Răsai c-o-ntreagă lume,
Nu cere semne şi minuni
Care n-au chip şi nume;

Tu vrei un om să te socoţi
Cu ei să te asameni?
Dar piară oamenii cu toţi,
S-ar naşte iarăşi oameni.

Ei numai doar durează-n vânt
Deşerte idealuri –
Când valuri află un mormânt,
Răsar în urmă valuri;
…
Îţi dau catarg lângă catarg,
Oştiri spre a străbate
Pământu-n lung şi marea-n larg,
Dar moartea nu se poate…

Şi pentru cine vrei să mori?
Întoarce-te, te-ndreaptă
Spre-acel pământ rătăcitor
Şi vezi ce te aşteaptă.”

În locul lui menit din cer
Hyperion se-ntoarse
Şi, ca şi-n ziua cea de ieri,
Lumina şi-o revarsă.

Căci este sara-n asfinţit
Şi noaptea o să-nceapă;
Răsare luna liniştit
Şi tremurând din apă

Şi umple cu-ale ei scântei
Cărările din crânguri.
Sub şirul lung de mândri tei
Şedeau doi tineri singuri.
…
– Cobori în jos, luceafăr blând,
Alunecând pe-o rază,
Pătrunde-n codru şi în gând,
Norocu-mi luminează!

El tremură ca alte dăţi
În codri şi pe dealuri,
Călăuzind singurătăţi
De mişcătoare valuri;

Dar nu mai cade ca-n trecut
În mări din tot înaltul:
– Ce-ţi pasă ţie, chip de lut,
Dac-oi fi eu sau altul?

Trăind în cercul vostru strâmt
Norocul vă petrece,
Ci eu în lumea mea mă simt
Nemuritor şi rece.

Ce cuvinte!… „Ci eu în lumea mea mă simt nemuritor și rece”… Cât de multe putem primi („catarg după catarg” etc.), și totuși suntem gata să renunțăm la veșnicie, la tot doar pentru a urma un om… un om atât de schimbător. „Și pentru cine vrei să mori?”…
Și aș vrea să închei astfel:

Și noi suntem luceferi
și-avem o strălucire,
Purtăm în noi puteri
Și-un duh de nemurire.
Dorințe, idealuri
și visuri ce ne-animă
Să nu ne depărteze
De gloria sublimă.
Păstrați în voi lucirea
Și nu o irosiți.
Călcați peste zdrobirea
de patimi și dorinți.
Păstrați în voi lucirea!
Așa-am să fac și eu.
Și-n dar e izbăvirea,
Dar de la Dumnezeu!

 

Datoria de a rămâne cu mintea întreagă

O studentă creștină din Lituania, pe nume Leonas Sileikis, a trebuit să se prezinte în fața unei comisii formată din șapte profesori pentru a fi chestionată în legătură cu credința creștină pe care Leonas o susținea și o practica.
Studenta a fost întrebată ce părere are despre cărțile ateiste.
– Sunt pline de minciuni și calomnii, a răspuns Leonas liniștită.
Atunci un profesor ateu i-a ținut un discurs împotriva credinței creștine și a încheiat întrebând-o dacă renunță la credința ei.
– Cred că nu voi înceta să cred, i-a răspuns studenta cu îndrăzneală.
Directorul școlii i-a explicat tatălui ei, care era de față, că religia este periculoasă. Tatăl studentei a răspuns: „Nu religia este periculoasă, ci faptul că dumneavoastră o călcați în picioare. De aceea elevii nu-și mai respectă profesorii, studenții consumă alcool și droguri, fumează și duc o viață dezordonată.”
Directorul a continuat dându-și importanță: „Având în vedere că în zilele noastre puțini oameni se mai duc la biserică, e bine să fim de partea majorității.”
Dl. Sileikis i-a replicat: „Numai cadavrele sunt duse de apă. Cei vii înnoată împotriva curentului.”
Atunci, profesorii l-au avertizat: „Cu astfel de idei fiica dumneavoastră nu-și va mai putea continua studiile.” Dar dl. Sileikis a răspuns: „Nu credința ei este piedica, ci concepțiile dumneavoastră. Și apoi, la ce bun să studiezi dacă trebuie să renunți la valoarea cea mai nobilă: credința personală în Iisus Hristos?”
Familia Sileikis trăia și practica credința despre care scrie sfântul apostol Pavel în epistola sa către evrei: „Și fără credință este imposibil să-I fim plăcuți lui Dumnezeu. Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El există și că-i răsplătește pe cei care-L caută.” (Evrei 11:6)

 

Age of Empires – niciodată expirat

Într-adevăr, unul dintre puținele titluri care au meritat să i se facă remake și, după părerea mea, cel mai bun joc de strategie din câte există, Age of Empires a făcut istorie dar nu va ieși din istorie decât o dată cu încheierea generației mele. Noile generații probabil că nu vor căuta în trecut prea mult.

În acest articol voi scoate în evidență tributul pe care îl aduce un fan pe latura muzicală: melodia de introducere eprodusă la chitară.

Și pentru a putea compara cu originalul, iată aici și melodia din joc:

http://youtu.be/OSuba0LSkwQ

 

Definiții noi din DEX 2008

Pentru că nu încetez să mă amuz de fiecare dată când văd această listă de definiții, m-am gândit că ar fi frumos să apară și aici, pe blog, deși ea circulă pe internet de mai multă vreme. Mă întreb, ce-ar fi fost dacă definirea cuvintelor ar fi luat o astfel de direcție. Distrați-vă!

 

Performața unui chitarist

După o lună de la ultimul articol, revin cu un video care m-a amuzat copios: este vorba de un chitarist de la Harvard pe nume Amin Toofani care aduce înaintea prietenilor săi și a audienței omagiul său față de universitate, printr-o compoziție intitulată „Gratitude”.

 

Cum să tai roșiile pe jumătate în câteva secunde

Într-adevăr provocator! Dacă v-ați gândit că pierdeți prea mult timp atunci când tăiați roșiile pe jumătate, este cazul să începeți să lucrați precum este intitulat și acest video: „ca un ninja” 😀 Deși n-am încecat-o încă, procedura nu pare complicată. Sper să vă fie de folos; dacă nu, măcar o să vă amuze puțin.

 

Concluzii

În ultimele două săptămâni am vizionat patru seriale anime în urma unei selecții prelungite (cum fac de obicei). Mereu fac la fel: până încep să urmăresc un anime, caut destul de mult unul care să-mi placă, care să fie bine realizat artistic și ca poveste. Astfel, titlurile care le-am vizionat sunt în ordinea următoare:

– Love Live! School Idol Project (un anumit liceu urma să fie închis din cauza numărului mic de elevi aplicanți, până când niște eleve formează un grup muzical cu scopul de a atrage mai mulți liceeni);
– Mahou Sensou (sau Magical Warfare, care povestește despre două lumi într-una singură, magicieni și oameni, unde cei dintâi luptă între ei pentru a cuceri sau pentru a proteja pe oameni);
– Kyoukai no Kanata (unde povestea se concentrează pe un băiat și o fată, el fiind un half-shade, iar ea un spirit hunter. Amândoi considerau că sunt singuri datorită trăsăturilor lor specifice și că viața nu are nimic bun să le ofere, până când s-au întâlnit și au luptat împreună împotriva unui pericol comun);
– Kimi no Iru Machi (sau A Town Where You Live, povestea întortochiată de dragoste a unor tineri care, aș spune eu, sunt victimele propriilor sentimente și presupuneri, iar acțiunile lor nu doar că le aduc probleme, dar îi mai și rănesc pe cei apropiați).

Dintre toate, cel de-al treilea anime (Kyoukai no Kanata) este cel mai bine realizat și, deși conține foarte multe elemente fantastice, scoate în evidență niște trăsături de caractere umane bine conturate, situații dificile, un romantism graduat, realități și elemente care m-au pus într-o stare meditativă în ziua în care am terminat de vizionat serialul. Una din întrebările subliniate în anime: „Do I look like a normal person to you?”

Iar la al patrulea titlu, cel mai mult mi-a plăcut cântecul de final, care poartă același nume cu serialul (Kimi no Iu Machi – A Town Where You Live):

O altă melodie foarte frumoasă este interpretată de personajul Maki al formației μ’s din anime-ul Love Live! School Idol Project. Melodia se numește Mermaid Fiesta Vol.1: