Euforia continuă

A trecut o săptămână de la Revelion, iar efectul timpului petrecut la trecerea dintre ani este încă vie și îmbălsămată. Continui să râd și să mă simt într-o stare euforică chiar și după atâtea zile. Șcene și imagini clare de parcă abia ieri s-au întâmplat încă sunt prezente pe bulevardele cerebelului meu (și al altora).

De mâine reîncepem cursurile, dar parcă nu reprzintă o amenințare, deși am atâtea eseuri și teme de făcut. Sunt relativ inconștient și suficient de distrat încât nu m-am impacientat până acum. Iar ca meniul să fie complet, sâmbăta care urmează ne paște o excursie undeva pe munte. Altă serie de amintiri frumoase, amuzament și de timp plăcut.

Deși anul 2012 se presupune că va fi un an deosebit (din punct de vedere al calendarului Mayaș, al puterilor economice mondiale și al altor aiureli), deși propriile mele viziuni nu-mi sunt prea favorabile, deși starea mea spirituală și financiară nu sunt extraordinare, totuși… există o bucurie liniștită… o speranță retrezită… un imbold spre viitor… un suflu de împrospătare. Cu toate că ziua de mâine este la fel de incertă ca și cea de poimâine, undeva la orizont se întâmplă ceva… ceva greu de văzut sau înțeles.

Și totuși, euforia continuă ! Voi păși în continuare, savurând fiecare pas al vieții. Voi înainta atâta timp cât există înainte !!

 

O excursie ca-n povești

A fost odată ca-n poveşti, să crezi c-a fost vreodată,
O excursie-atât de cool şi foarte adevărată.
S-a hotărât ca la Văleni să mergem mic şi mare
La familia Turcu în a ei împrejurare.

Şi astfel, voioşi cu toţii ne-am înscris cu disperare,
Să nu rămânem pe-afară, precum cele cinci fecioare.
Fiind toate aranjate c-o săptămână mai curând,
Ne-am rugat ca să nu fie soare palid şi plăpând.

Iar în ziua aşteptată (nu aş vrea să par un critic),
Ne-am adunat frumos în curte, mulţi în sfertul academic.
Şi apoi l-am speriat pe şofer c-o rugăciune,
După care, în sfârşit, am putut pleca pe bune.

Traseul îl cunoaşteţi bine, chiar direct pe DN1,
Printre şanţuri şi moloz, încât zici c-ai tras cu tunu’.
Chiar şi la periferie parc-a fost bombardament;
Între case şi cocioabe poţi să-nalţi apartament.

Drept în faţă un taifun, iar în spate norii grei,
Iar pe stânga şi pe dreapta: case pline cu căţei.
Eram ca şi neanderthalii, aduşi din junglă la oraşe
Unde toată lumea vinde flori, statui şi covoraşe.