RSS

Arhive pe etichete: transformare

Decizie

Zilele trecute mi-a venit un gând cu privire la acest blog și am ales ca să-l public astăzi pentru că este 1 octombrie și ar fi exact 2 luni de la ultimul articol 🙂

Ideea care mi-a dat târcoale este despre continuitatea blogului Metamorphosis; și nu mă refer la faptul că aș dori să-l abandonez (asta în niciun caz). Doar că am observat că domeniile pe care le abordează (uhm… de fapt eu le abordez, fiind autorul) sunt oarecum diferite și fără o reală legătură între ele. Astfel, mă gândeam dacă să specializez acest blog doar pe o categorie (să îi zicem „jurnal”) și să creez alte bloguri specifice, în paralel, pentru celelalte categorii (anime, jocuri, media ș.a.)

Pentru asta însă, am nevoie de ajutorul vostru, al cititorilor. Mă puteți ajuta să aleg „destinul„ acestui blog bifând preferința voastră în următorul sondaj:

Vă mulțumesc!

Anunțuri
 

Etichete: , , , , , ,

Concluzii

În ultimele două săptămâni am vizionat patru seriale anime în urma unei selecții prelungite (cum fac de obicei). Mereu fac la fel: până încep să urmăresc un anime, caut destul de mult unul care să-mi placă, care să fie bine realizat artistic și ca poveste. Astfel, titlurile care le-am vizionat sunt în ordinea următoare:

Love Live! School Idol Project (un anumit liceu urma să fie închis din cauza numărului mic de elevi aplicanți, până când niște eleve formează un grup muzical cu scopul de a atrage mai mulți liceeni);
Mahou Sensou (sau Magical Warfare, care povestește despre două lumi într-una singură, magicieni și oameni, unde cei dintâi luptă între ei pentru a cuceri sau pentru a proteja pe oameni);
Kyoukai no Kanata (unde povestea se concentrează pe un băiat și o fată, el fiind un half-shade, iar ea un spirit hunter. Amândoi considerau că sunt singuri datorită trăsăturilor lor specifice și că viața nu are nimic bun să le ofere, până când s-au întâlnit și au luptat împreună împotriva unui pericol comun);
Kimi no Iru Machi (sau A Town Where You Live, povestea întortochiată de dragoste a unor tineri care, aș spune eu, sunt victimele propriilor sentimente și presupuneri, iar acțiunile lor nu doar că le aduc probleme, dar îi mai și rănesc pe cei apropiați).

Dintre toate, cel de-al treilea anime (Kyoukai no Kanata) este cel mai bine realizat și, deși conține foarte multe elemente fantastice, scoate în evidență niște trăsături de caractere umane bine conturate, situații dificile, un romantism graduat, realități și elemente care m-au pus într-o stare meditativă în ziua în care am terminat de vizionat serialul. Una din întrebările subliniate în anime: „Do I look like a normal person to you?”

Kyoukai-no-Kanata-Wallpaper6Kyoukai-no-Kanata-Wallpaper9Kyoukai-no-Kanata-Wallpaper95Kyoukai-no-Kanata-Wallpaper994 Kyoukai-no-Kanata-Wallpaper992Kyoukai-no-Kanata-Wallpaper94

Iar la al patrulea titlu, cel mai mult mi-a plăcut cântecul de final, care poartă același nume cu serialul (Kimi no Iu Machi – A Town Where You Live):

O altă melodie foarte frumoasă este interpretată de personajul Maki al formației μ’s din anime-ul Love Live! School Idol Project. Melodia se numește Mermaid Fiesta Vol.1:

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 16 Aprilie 2014 în anime, Media

 

Etichete: , , , , , , , ,

Reîmprospătarea blog-ului

Am dat un nou aspect blog-ului, prin câteva mici modificări de structură și culoare, pentru a evita monotonia. Sper să vă placă! Dar, după cum se mai zice: țineți aproape, mai urmează și altele!

 

Etichete: , , ,

Cine sunt eu?

Este o întrebare pe care ne-o punem fiecare dintre noi la un moment dat. Și dacă nu, ar trebui să ne-o punem. De ce? Pentru simplul fapt că fiecare om este o „victimă” a situațiilor, presiunilor, evenimentelor și persoanelor cu care avem contact. Fie că stai în picioare sau cazi, tu ești rezultatul propriilor tale decizii. Cu atât mai puțin ar trebui să se vadă în tine rezultatul deciziilor pe care altcineva le-a luat pentru sine. Nu ar trebui să urmăm pe altcineva în hotărârile lui, decât dacă acestea coincid cu voia lui Dumnezeu. Atunci întreabă-te: asta trebuie să faci?

Pentru că ceea ce faci, te caracterizează ca persoană. Fiul risipitor a plecat pentru că așa a ales; s-a întors tot pentru că a ales. Nu a fost nimeni să meargă după el, să îl urmeze în gândirea lui. Dar noi o facem ades. Ne îmbrăcăm așa cum face sau spune altcineva, gândim ca altcineva. Uneori poate din admirație, alteori poate din compătimire… dar problema este: cine sunt eu?

Să nu uităm că Edenul a fost pierdut de către om din interiorul său. Șarpele nu l-a obligat sau la forțat pe om să încalce porunca lui Dumnezeu; ci omul a ales neascultarea, pentru că a gândit ca șarpele… a gândit ca altcineva. Atunci el și-a pierdut identitatea… și raiul.

Sunt persoane de care ne atașăm; dar odată ce acestea pleacă, fie le păstrăm în cugetul nostru, fie le urmăm în continuare. În ambele situații, ne pierdem identitatea proprie. Cine ești tu? Ești ceea ce te „ajută” altul să fii? Urmezi tu într-adevăr ceea ce Dumnezeu așteaptă de la tine? Sau Îl lași să aștepte, că tu ești prea ocupat să urmezi ceea ce face altcineva? Nu lăsa pe cineva exterior ție să-ți determine credința și faptele tale. Poate că îți dorești ca cineva drag să se întoarcă la tine. Dar nu îl ajuți conformându-te tu cu ceea ce face el, ci dacă îți păstrezi verticalitatea, avându-L ca temelie pe Dumnezeu!

Nu te lăsa ademenit, ci gândește-te… cine sunt eu?

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 13 Mai 2013 în Meditații

 

Etichete: , , , , , , , , , , , ,

Sosită e iar primăvara

E iar aici… după atâtea tentative, este iar aici. Cam târziu ar spune unii; cam nehotărâtă ar spune alții. Dar știu că nu sunt singurul care se bucură de ea. Prin urmare, săptămâna trecută am repus în funcțiune bicicleta, folosind-o ca mijloc de transport până la serviciu și înapoi. Dacă nu aș fi jucat volei cu un weekend mai devreme, cred că mi-ar fi tremurat picioarele precum un jeleu, în urma „hibernării” din anotimpul de iarnă. Dar chiar m-am simți revigorat și drumul a decurs mai bine decât mă așteptam.

Sakura Cherry Blossoms - 01Iar podoaba de verdeață a început și ea să își pună amprenta pe pământ. Să nu-mi spună nimeni că o evoluție a putut declanșa și, în același timp, menține ceasul biologic al naturii, cât și frumusețea ei. Numai Dumnezeu este Cel ce întreține acest univers bogat în complexitate și splendoare. Vorbind de natură, am o atracție foarte mare față de bine-cunoscuții pomi din Japonia, acesta fiind unul dintre principalele motive pentru care îmi place această țară: Sakura Cherry Blossoms (prunul japonez).

Nu voi lungi articolul, ci îl închei cu un cântec foarte frumos:

Sosită e iar Primăvara
Și totul e-nverzit.
Văzduhul e plin de miresme,
De cânt și ciripit.

Dar Primăvara vieții
E cel mai mare dar.
Cu Isus rămâne frumoasă
Ca un mărgăritar.
Read the rest of this entry »

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 22 Aprilie 2013 în Muzica

 

Etichete: , , ,

Contopire

 
 

Etichete: , , , , , , , , ,

Discuție între 2 embrioni: viața viitoare

Discutie intre 2 embrioni:
– Tu crezi in viata de dupa nastere?
– Desigur! Dupa nastere trebuie sa urmeze ceva… Probabil ca ne aflam
aici tocmai pentru a ne pregati pentru ceea ce urmeaza.
– Ce prostie! Dupa nastere nu urmeaza nimic. Si, de altfel, cum ar putea sa arate?
– Nu stiu exact, dar desigur ca va fi mai multa lumina decat aici.
Poate ca vom umbla pe propriile picioare si vom manca cu propria gura…
– Ce ciudat! Nu se poate sa umbli. Iar ca sa mananci cu gura, chiar ca ar fi de ras! Doar noi mancam prin cordonul ombilical… Insa ia sa iti spun eu ceva: putem exclude viata de dupa nastere, pentru ca deja acum e prea scurt cordonul ombilical.
– Ba da, ba da, cu siguranta va fi ceva. Insa, probabil, ceva mai
altfel decat ne-am obisnuit noi aici.
– Pai de acolo nu s-a intors nimeni. Odata cu nasterea, viata se
termina, pur si simplu. De altfel, viata nu este altceva decat o
permanenta inghesuiala, intr-un intuneric profund.
– Eu nu stiu exact cum va fi daca ne vom naste, dar desigur ca o vom gasi pe MAMA, iar ea va avea grija de noi.
– Pe mama? Tu crezi in mama? Si dupa tine, unde ar putea ea sa fie?
– Pai oriunde, in jurul nostru. Doar traim in ea si prin ea. Fara
ea, nu am fi deloc.
– Eu nu cred asta! Eu nu am vazut nicicand, nici un fel de mama, asa ca e evident ca nu exista!
– Dar, uneori, cand suntem in liniste, o auzim cum canta, simtim cum mangaie lumea din jurul nostru. Stii, eu cred ca viata adevarata ne asteapta abia de acum incolo.

(articol preluat de pe blogul http://sfintisisfinte.blogspot.com/2011/11/discutie-intre-2-embrioni-viata.html)

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 13 Decembrie 2011 în În jurul nostru, Meditații

 

Etichete: , , , , , , ,

 
%d blogeri au apreciat asta: