RSS

Arhive pe etichete: viziune

Decizie

Zilele trecute mi-a venit un gând cu privire la acest blog și am ales ca să-l public astăzi pentru că este 1 octombrie și ar fi exact 2 luni de la ultimul articol 🙂

Ideea care mi-a dat târcoale este despre continuitatea blogului Metamorphosis; și nu mă refer la faptul că aș dori să-l abandonez (asta în niciun caz). Doar că am observat că domeniile pe care le abordează (uhm… de fapt eu le abordez, fiind autorul) sunt oarecum diferite și fără o reală legătură între ele. Astfel, mă gândeam dacă să specializez acest blog doar pe o categorie (să îi zicem „jurnal”) și să creez alte bloguri specifice, în paralel, pentru celelalte categorii (anime, jocuri, media ș.a.)

Pentru asta însă, am nevoie de ajutorul vostru, al cititorilor. Mă puteți ajuta să aleg „destinul„ acestui blog bifând preferința voastră în următorul sondaj:

Vă mulțumesc!

 

Etichete: , , , , , ,

Eu sunt… Hyperion

…și oricare altul care își înțelege menirea pe acest pământ. Prin strălucire, am fost creați de Dumnezeu să strălucim.
Zilele acestea mi-am reamintit de Luceafărul, iar finalul poeziei redă oarecum un sentiment lăuntric pe care îl simt în perioada asta.

„- Hyperion, ce din genuni
Răsai c-o-ntreagă lume,
Nu cere semne şi minuni
Care n-au chip şi nume;

Tu vrei un om să te socoţi
Cu ei să te asameni?
Dar piară oamenii cu toţi,
S-ar naşte iarăşi oameni.

Ei numai doar durează-n vânt
Deşerte idealuri –
Când valuri află un mormânt,
Răsar în urmă valuri;

Îţi dau catarg lângă catarg,
Oştiri spre a străbate
Pământu-n lung şi marea-n larg,
Dar moartea nu se poate…

Şi pentru cine vrei să mori?
Întoarce-te, te-ndreaptă
Spre-acel pământ rătăcitor
Şi vezi ce te aşteaptă.”

În locul lui menit din cer
Hyperion se-ntoarse
Şi, ca şi-n ziua cea de ieri,
Lumina şi-o revarsă.

Căci este sara-n asfinţit
Şi noaptea o să-nceapă;
Răsare luna liniştit
Şi tremurând din apă

Şi umple cu-ale ei scântei
Cărările din crânguri.
Sub şirul lung de mândri tei
Şedeau doi tineri singuri.

– Cobori în jos, luceafăr blând,
Alunecând pe-o rază,
Pătrunde-n codru şi în gând,
Norocu-mi luminează!

El tremură ca alte dăţi
În codri şi pe dealuri,
Călăuzind singurătăţi
De mişcătoare valuri;

Dar nu mai cade ca-n trecut
În mări din tot înaltul:
– Ce-ţi pasă ţie, chip de lut,
Dac-oi fi eu sau altul?

Trăind în cercul vostru strâmt
Norocul vă petrece,
Ci eu în lumea mea mă simt
Nemuritor şi rece.

Ce cuvinte!… „Ci eu în lumea mea mă simt nemuritor și rece”… Cât de multe putem primi („catarg după catarg” etc.), și totuși suntem gata să renunțăm la veșnicie, la tot doar pentru a urma un om… un om atât de schimbător. „Și pentru cine vrei să mori?”…
Și aș vrea să închei astfel:

Și noi suntem luceferi
și-avem o strălucire,
Purtăm în noi puteri
Și-un duh de nemurire.
Dorințe, idealuri
și visuri ce ne-animă
Să nu ne depărteze
De gloria sublimă.
Păstrați în voi lucirea
Și nu o irosiți.
Călcați peste zdrobirea
de patimi și dorinți.
Păstrați în voi lucirea!
Așa-am să fac și eu.
Și-n dar e izbăvirea,
Dar de la Dumnezeu!

 
 

Etichete: , , , , , , , , ,

Datoria de a rămâne cu mintea întreagă

O studentă creștină din Lituania, pe nume Leonas Sileikis, a trebuit să se prezinte în fața unei comisii formată din șapte profesori pentru a fi chestionată în legătură cu credința creștină pe care Leonas o susținea și o practica.
Studenta a fost întrebată ce părere are despre cărțile ateiste.
– Sunt pline de minciuni și calomnii, a răspuns Leonas liniștită.
Atunci un profesor ateu i-a ținut un discurs împotriva credinței creștine și a încheiat întrebând-o dacă renunță la credința ei.
– Cred că nu voi înceta să cred, i-a răspuns studenta cu îndrăzneală.
Directorul școlii i-a explicat tatălui ei, care era de față, că religia este periculoasă. Tatăl studentei a răspuns: „Nu religia este periculoasă, ci faptul că dumneavoastră o călcați în picioare. De aceea elevii nu-și mai respectă profesorii, studenții consumă alcool și droguri, fumează și duc o viață dezordonată.”
Directorul a continuat dându-și importanță: „Având în vedere că în zilele noastre puțini oameni se mai duc la biserică, e bine să fim de partea majorității.”
Dl. Sileikis i-a replicat: „Numai cadavrele sunt duse de apă. Cei vii înnoată împotriva curentului.”
Atunci, profesorii l-au avertizat: „Cu astfel de idei fiica dumneavoastră nu-și va mai putea continua studiile.” Dar dl. Sileikis a răspuns: „Nu credința ei este piedica, ci concepțiile dumneavoastră. Și apoi, la ce bun să studiezi dacă trebuie să renunți la valoarea cea mai nobilă: credința personală în Iisus Hristos?”
Familia Sileikis trăia și practica credința despre care scrie sfântul apostol Pavel în epistola sa către evrei: „Și fără credință este imposibil să-I fim plăcuți lui Dumnezeu. Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El există și că-i răsplătește pe cei care-L caută.” (Evrei 11:6)

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 9 Iunie 2014 în Meditații

 

Etichete: , , , , , , , , , ,

Cum să tai roșiile pe jumătate în câteva secunde

Într-adevăr provocator! Dacă v-ați gândit că pierdeți prea mult timp atunci când tăiați roșiile pe jumătate, este cazul să începeți să lucrați precum este intitulat și acest video: „ca un ninja” 😀 Deși n-am încecat-o încă, procedura nu pare complicată. Sper să vă fie de folos; dacă nu, măcar o să vă amuze puțin.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 17 Aprilie 2014 în În jurul nostru

 

Etichete: ,

Concluzii

În ultimele două săptămâni am vizionat patru seriale anime în urma unei selecții prelungite (cum fac de obicei). Mereu fac la fel: până încep să urmăresc un anime, caut destul de mult unul care să-mi placă, care să fie bine realizat artistic și ca poveste. Astfel, titlurile care le-am vizionat sunt în ordinea următoare:

Love Live! School Idol Project (un anumit liceu urma să fie închis din cauza numărului mic de elevi aplicanți, până când niște eleve formează un grup muzical cu scopul de a atrage mai mulți liceeni);
Mahou Sensou (sau Magical Warfare, care povestește despre două lumi într-una singură, magicieni și oameni, unde cei dintâi luptă între ei pentru a cuceri sau pentru a proteja pe oameni);
Kyoukai no Kanata (unde povestea se concentrează pe un băiat și o fată, el fiind un half-shade, iar ea un spirit hunter. Amândoi considerau că sunt singuri datorită trăsăturilor lor specifice și că viața nu are nimic bun să le ofere, până când s-au întâlnit și au luptat împreună împotriva unui pericol comun);
Kimi no Iru Machi (sau A Town Where You Live, povestea întortochiată de dragoste a unor tineri care, aș spune eu, sunt victimele propriilor sentimente și presupuneri, iar acțiunile lor nu doar că le aduc probleme, dar îi mai și rănesc pe cei apropiați).

Dintre toate, cel de-al treilea anime (Kyoukai no Kanata) este cel mai bine realizat și, deși conține foarte multe elemente fantastice, scoate în evidență niște trăsături de caractere umane bine conturate, situații dificile, un romantism graduat, realități și elemente care m-au pus într-o stare meditativă în ziua în care am terminat de vizionat serialul. Una din întrebările subliniate în anime: „Do I look like a normal person to you?”

Kyoukai-no-Kanata-Wallpaper6Kyoukai-no-Kanata-Wallpaper9Kyoukai-no-Kanata-Wallpaper95Kyoukai-no-Kanata-Wallpaper994 Kyoukai-no-Kanata-Wallpaper992Kyoukai-no-Kanata-Wallpaper94

Iar la al patrulea titlu, cel mai mult mi-a plăcut cântecul de final, care poartă același nume cu serialul (Kimi no Iu Machi – A Town Where You Live):

O altă melodie foarte frumoasă este interpretată de personajul Maki al formației μ’s din anime-ul Love Live! School Idol Project. Melodia se numește Mermaid Fiesta Vol.1:

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 16 Aprilie 2014 în anime, Media

 

Etichete: , , , , , , , ,

Reîmprospătarea blog-ului

Am dat un nou aspect blog-ului, prin câteva mici modificări de structură și culoare, pentru a evita monotonia. Sper să vă placă! Dar, după cum se mai zice: țineți aproape, mai urmează și altele!

 

Etichete: , , ,

Curățenia de primăvară

Exact! Suntem deja în martie, chiar dacă vremea frumoasă se lasă așteptată. Ziua este deja mai lungă… la sfârșitul lunii ne vom schimba ceasurile cu o oră înainte (summer time)… Ziua Îndrăgostiților, 1 Martie și Ziua Femeii au declanșat deja inimioare plutitoare în atmosferă, triluri și armonii sufletești care ne aduc mai aproape unii de alții.

De asemenea, este și perioada în care casele noastre devin mai curate, mai primitoare. Nici calculatorul nu trebuie neglijat, mai ales că este un instrument care atrage la sine nu numai lucruri frumoase. Astfel, am început și eu să-mi fac ordine și curățenie în spațiul virtual. Prin urmare, să nu se supere nimeni că nu se mai regăsește în lista mea de „prieteni” de pe Facebook. Prieten înseamnă prieten, așa că voi încerca să rămân cât mai fidel acestei definiții. Știu că nu am nevoie de Facebook pentru a fi aproape de cei dragi, dar cu atât mai puțin am nevoie pentru cei care nu-mi sunt atât de apropiați. În plus, niciodată nu am agreat un număr mare de „friends”. De ce să afișăm etichete false?

Și pentru că, datorită cuiva, mi-am regăsit interesul de a mai publica pe blog și de a-l actualiza, vă invit să-mi fiți în continuare musafiri aici, pe serenityheaven.wordpress.com, prin celebra melodie de la Disney din Frumoasa și Bestia: Be Our Guest (în varianta franceză C’est la Fête):

 
 

Etichete: , , , , ,

 
%d blogeri au apreciat asta: