RSS

O excursie ca-n povești

20 Iun

A fost odată ca-n poveşti, să crezi c-a fost vreodată,
O excursie-atât de cool şi foarte adevărată.
S-a hotărât ca la Văleni să mergem mic şi mare
La familia Turcu în a ei împrejurare.

Şi astfel, voioşi cu toţii ne-am înscris cu disperare,
Să nu rămânem pe-afară, precum cele cinci fecioare.
Fiind toate aranjate c-o săptămână mai curând,
Ne-am rugat ca să nu fie soare palid şi plăpând.

Iar în ziua aşteptată (nu aş vrea să par un critic),
Ne-am adunat frumos în curte, mulţi în sfertul academic.
Şi apoi l-am speriat pe şofer c-o rugăciune,
După care, în sfârşit, am putut pleca pe bune.

Traseul îl cunoaşteţi bine, chiar direct pe DN1,
Printre şanţuri şi moloz, încât zici c-ai tras cu tunu’.
Chiar şi la periferie parc-a fost bombardament;
Între case şi cocioabe poţi să-nalţi apartament.

Drept în faţă un taifun, iar în spate norii grei,
Iar pe stânga şi pe dreapta: case pline cu căţei.
Eram ca şi neanderthalii, aduşi din junglă la oraşe
Unde toată lumea vinde flori, statui şi covoraşe.

Unii-n spate se hizleau şi făceau poze color,
Noi la mijloc ne rânjeam, iar în faţă… treaba lor.
S-a-ntâmplat ceva ciudat, nemaifiind liber vre-un loc
Şoferul trezindu-se deodată cu Daniel ca… copilot.

Voi sări câteva faze din traseul cel duios
La momentu-n care afară s-a făcut cald şi frumos.
Eu eram acum în spate şi cântam în cor de îngeri
Şi spre bucuria noastră nu ne-a făcut nimeni plângeri.

Din Ploieşti când am ieşit şi-am urmat pe serpentine
N-a lipsit nici melodia „O mie să cadă alături de tine”.
Vine-o curbă, iarăşi una, mai cu faţa-nfiptă-n geam,
Mai zburam şi de pe scaun sau cu capul în tavan.

După ce-am greşit o stradă şi-autocarul am întors,
Am ajuns la Turci acasă unde ne-au întâmpinat frumos.
Apoi am plecat agale, toţi chirciţi în microbus
Şi pe-un deal în apropiere, lângă-o stână am ajuns.

Coborât-am din maşină şi bagajele-am întins
Şi de-un sentiment aparte de natură-am fost cuprins.
Repede ne-am divizat şi în grupe împărţit,
Unii ca să facă poze, alţii – startul la gătit.

Ne-am pozat când am sărit, apoi mingea-am apucat,
Şi pentru că bătea şi vântul, domnul zmeu am înălţat.
Am zărit acolo un cal care sta şi medita:
„Oamenii de la oraş n-au văzut aşa ceva!”

Ce mai tranca-fleanca atât? Că la picnic toţi ne-am strâns,
Ca frumos şi pe-ndelete să-nghiţim tot ce-am adus.
Prima oară am crezut că vor să înalţe-un cort,
Dar de fapt era pătura, iar noi cireaşa de pe tort.

După ce ne-am făcut plinul la plimbare am pornit,
Care-a fost de câţiva metri că la jocuri ne-am unit.
Unii au stat frumos la soare şi cu picurici pe faţă
Căci venise norul care trebuia să curăţească.

Microbuzul a pornit şi-am crezut că ne-a lăsat,
Dar şoferul îl mutase că genial a cugetat:
Dacă ploaia va veni şi pământul va-nmuia
Cu maşina nu mai pleci chiar la fel ca pe şosea.

Udătura a venit şi ne-a mai spălat puţin,
De la fotbal şi volei nu am vrut să ne urnim.
Însă iarăşi printre noi s-a întors fratele soare
Să ne-mbie să mai stăm până vine ploaia mare.

Iarăşi ne-am împrăştiat cu toţii, fiecare unde-a vrut,
Şi a fost atât de fain în tot timpul petrecut.
Dar sosise şi momentul ancora să ridicăm,
Ca oile rătăcite la păstor să ne-adunăm.

Imediat cum în mişcare microbuzul s-a pornit,
Îmbrăcaţi am fost de ape, de-un potop dezlănţuit.
Înăuntru, în maşină, atmosferă de mormânt;
Fiecare ne forţam ca să scoatem vreun cuvânt.

Iată că deodată-apare o idee genială
Prin care Silvia ne scoate din sictir şi plictiseală:
„Telefonu’ american” să începem să jucăm,
Şi am râs cu-atâta poftă c-am crezut c-o să crăpăm.

Combinaţii excepţionale de cuvinte şi situaţii
Pentru care-n mod normal am fi duşi la reparaţii.
Şi ca să vă distraţi puţin, câteva am să vă spun,
Că pe uşa unui frate scrie mare: „căpcăun”.

Şi pentru-a fi completă a lui caracterizare,
Când se uită în oglindă o „cârtiţă” lui îi apare;
Şi a sa teroare-a vieţii zace în „deodorant”,
Parc-ar fi acid sulfuric sau vreun toxic colorant.

Şi-alte chestii amuzante ce nu descoperi într-un an
Ci doar prin tehnologia „telefonului american”.
Şi-am ajuns din nou acasă, înapoi în Bucureşti
Unde în acelaşi timp se-ncheie o excursie ca-n poveşti.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 20 Iunie 2010 în Poezie

 

Etichete: , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: