RSS

Arhive pe etichete: timp

Parable of the Building of the Wall

Imagine you and your spouse building a brick wall together. One of you may primarily be the initiator, while the other will likely primarily be a helper.

What would it be like if one or the other of you refused to do his or her part? Instead, he/she either does nothing or criticizes everything his/her spouse is trying to build. Worse yet, imagine while one’s back is turned, the other knocking down the bricks and rocks that he/she had built up. In either case, the wall doesn’t progress and the conflict between husband and wife continually escalates. Eventually, the project is completely neglected. From time to time he/she comes and looks wistfully at that section of the wall but the weeds have grown and the tools have rusted. All hope of ever building anything is lost.

This scenario is repeated over and over in most struggling marriages. A husband tries to build godly headship in the home but his wife opposes or undermines him. A wife tries to initiate biblical parenting, but he won’t get involved. He tries to initiate sexual intimacy and she won’t respond. She wants deeper communication but he refuses to engage. And so it goes.

When was the last time you reflected on the „marriage wall” you’re building together? Are the roles clear? Is there passivity, undermining, or obstruction going on? Has stubbornness brought you to an impasse? If so, what needs to happen to resolve the issues and start building as partners again?

(From Biblical Answers for Struggling Marriages:31 Lessons for Marriage at an Impasse)

http://my.bookbaby.com/book/biblical-answers-for-struggling-marriages#.UvMVnihlqRI

(source: Family Forum Japan – https://www.facebook.com/pages/Family-Forum-Japan/276606113129)

 
 

Etichete: , , , , , , , , , ,

Alături de tine

Mireasmă tu ești în bolta de seară,
Venită din raza cerescului cânt.
Umblând între stele, aduci primăvară
Și-n urma ta cântă și cer și pământ.

Un susur duios îmi scaldă ființa,
Atunci când vorbești spre mine încet.
Și-aproape că simt că-mi pierd cunoștiința
Și inima-mi zbate să iasă din piept.

Podoaba de flori ce umple câmpia
Îți este cununa ce șade pe cap,
Și-atunci când te văd îmi dai bucuria
Și de orice durere din suflet eu scap.

Iubirea și viața alături de tine
Sunt daruri venite din cerul înalt.
Răspunsul îmi ești la multe suspine
Venit de la tronul făcut din smarald.

Aș vrea să pot ține în mâinile mele
Din timpul ce curge etern în pustiu,
Să stau lângă tine acolo-ntre stele
Și veșnic alături de tine să fiu.

(de Marius Cristian P.)

 
3 comentarii

Scris de pe 29 Martie 2013 în Creație personala, Poezie

 

Etichete: , , , , ,

Timpul

– Timpul este singura monedă pe care o ai; tu decizi pe ce o cheltuiești.

– Toți avem o mașină a timpului. Câteodată ne duce înapoi, atunci avem amintiri; câteodată ne duce înainte, atunci avem vise.

– Timpul este prea încet cu cei care așteaptă, prea iute cu cei care se tem, prea lung pentru cei care suferă, prea scurt pentru cei care se bucură, dar pentru cei care iubesc, timpul este eternitatea.

– Nimeni nu poate omorî timpul fără să rănească eternitatea.

– Timpul este un hoț pe care legea nu-l pedepsește.

– Cât de lung este un minut depinde de care parte a ușii către baie te afli.

– Ceea ce poate fi făcut oricând, nu e făcut niciodată.

– Vestea proastă e că timpul zboară; vestea bună e că tu ești pilotul.

– Timpul ne întipărește pe fețe lacrimile pe care nu le-am vărsat.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 7 Iunie 2012 în Meditații

 

Etichete: , ,

Euforia continuă

A trecut o săptămână de la Revelion, iar efectul timpului petrecut la trecerea dintre ani este încă vie și îmbălsămată. Continui să râd și să mă simt într-o stare euforică chiar și după atâtea zile. Șcene și imagini clare de parcă abia ieri s-au întâmplat încă sunt prezente pe bulevardele cerebelului meu (și al altora).

De mâine reîncepem cursurile, dar parcă nu reprzintă o amenințare, deși am atâtea eseuri și teme de făcut. Sunt relativ inconștient și suficient de distrat încât nu m-am impacientat până acum. Iar ca meniul să fie complet, sâmbăta care urmează ne paște o excursie undeva pe munte. Altă serie de amintiri frumoase, amuzament și de timp plăcut.

Deși anul 2012 se presupune că va fi un an deosebit (din punct de vedere al calendarului Mayaș, al puterilor economice mondiale și al altor aiureli), deși propriile mele viziuni nu-mi sunt prea favorabile, deși starea mea spirituală și financiară nu sunt extraordinare, totuși… există o bucurie liniștită… o speranță retrezită… un imbold spre viitor… un suflu de împrospătare. Cu toate că ziua de mâine este la fel de incertă ca și cea de poimâine, undeva la orizont se întâmplă ceva… ceva greu de văzut sau înțeles.

Și totuși, euforia continuă ! Voi păși în continuare, savurând fiecare pas al vieții. Voi înainta atâta timp cât există înainte !!

 
4 comentarii

Scris de pe 8 Ianuarie 2012 în Activități și evenimente

 

Etichete: , , ,

Interviu cu Dumnezeu

„- Ai vrea să-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu.
– Dacă ai timp… i-am răspuns. Dumnezeu a zâmbit.
– Timpul meu este eternitatea… Ce întrebări ai vrea să-Mi pui?
– Ce Te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a răspuns:
– Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească… și apoi tânjesc iar sa fie copii; că își pierd sănătatea pentru a face bani… iar apoi își pierd banii pentru a-și recăpăta sănătatea. Faptul că se gândesc la viitor și uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul, nici viitorul; că trăiesc ca și cum nu ar muri niciodată și mor ca și cum nu ar fi trăit.
Dumnezeu mi-a luat mana și am stat tăcuți un timp.
Apoi am întrebat:
– Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecțiile de viață pe care ai dori să le învețe copiii Tăi?
– Să învețe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc… și că durează mai mulți ani pentru ca acestea să se vindece; să învețe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puțin; să învețe că există oameni care îi iubesc, dar pur și simplu încă nu știu să-și exprime sentimentele; să învețe că doi oameni se pot uita la același lucru și că pot să-l vadă în mod diferit; să învețe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalți și că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înșiși.
– Mulțumesc pentru timpul acordat….am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să știe?
Dumnezeu m-a privit zâmbind și a spus:
– Doar faptul că Eu sunt aici, întotdeauna.
(Octavian Paler)

 
2 comentarii

Scris de pe 13 Octombrie 2011 în Meditații

 

Etichete: , , , ,

 
%d blogeri au apreciat asta: