RSS

Râma

(de Marius Cristian P.)

Într-un colț, la o fereastră
Alerga o râmă-albastră
C-a pierdut astăzi în gară
Trenul ce-o ducea la țară.

Vai și ce înfuriată
Era râma… transpirată.
Iar de-atâta alergat
Are febră-n omuplat.

Nici măcar nu a văzut
Că are tricoul rupt,
Iar șiretul la sanda
L-a pierdut pe undeva.

Iar în goana ei nebună
S-a-necat cu o alună,
Și s-a-mpiedicat pe loc
De o cizmă fără toc.

Iar acum că trenu-i dus
Se întoarce la apus,
Se întoarce iar acasă
C-o valiză și o plasă.

Și de-atâta ostenit
La fereastră s-a oprit
Că de nu, risca s-ajungă
Slabă, galbenă și lungă.

Băgând capul în valiză
A intrat cu capu-n priză
Și s-a ridicat uimită
Și cu fața rumenită.

Neștiind ce s-a-ntâmplat,
Capul iarăși a băgat
Și acum, fără-ndoială,
S-a lovit de-o nicovală.

Râma, și mai mult mirată,
Vrea să mai încerce-o dată:
Ce-a pățit bagajul ei
De îi face vânătăi?

Un păianjen mai trăsnit
Lângă râmă s-a oprit
Și, văzând-o șifonată,
A-ntrebat râma îndată:

„Ce-i surato? Ce-ai pățit?
Cum de te-ai învinețit?”
„Deh, păianjen, ce să spun
Când bagajul mi-e nebun?”

Povestindu-și aventura,
Cum era să-și rupă gura
În valiza misterioasă,
Râma-ntreabă curioasă:

„Dacă bag mâna un pic,
Voi putea s-o mai ridic?”
„Poți să cauți mai adânc,
Poate-ajungi iar în pământ!”

Și cum sta și se tocmea
Cu păianjenul așa,
Râma își luă curaj
Vârând mâna în bagaj.

Scotocind cu multă grijă,
Se înțeapă într-o tijă,
Însă continuând cu zor
Prinde-n mână un topor.

„Cine-a pus așa ceva
Tocmai în valiza mea?
Nu mai pot! Inadmisibil
Să găgsesc și-un crocodil!”

„Crocodil?!” strigă uimit
Păianjenul acum albit,
Căci privi și el în jos
În bagajul misterios

Și-a văzut întregul Nil
Ce-aducea un crocodil…
Și-alte zeci de creaturi
Ce veneau ca niște duri.

Râma însă cu viteză
Și cu gust de maioneză,
Cu vechime în șomaj
Pune dopul în bagaj.

Sprijinindu-se în coate,
Își lăsă capul pe spate
Răsuflând încetișor
Când, deodată: un fior!

Dacă tot ce s-a-ntâmplat
Cu valiza ce-a cărat
S-ar putea iar întâmpla
Și cu plasa ce-o avea?

Și privind cu disperare
La păianjenul pe care
Frica l-a făcut cam fraier
Că făcea șpagatu-n aer.

Când se uită și în spate,
Vede plasa cum se zbate;
Dă din colțuri, din mânere,
Parcă zboară, parcă piere.

Off! De atâta stres și teamă,
Cu picioarele de zeamă,
Râma de culoare-albastră
A fugit de la fereastră.

 
Un comentariu

Scris de pe 29 Ianuarie 2015 în Comic, Creație personala, Poezie

 

Etichete:

Via Dolorosa (un cântec deosebit)

VERSE 1:
Down the Vía Dolorosa in Jerusalem that day
The soldiers tried to clear the narrow street
But the crowd pressed in to see
The Man condemned to die on Calvary

VERSE 2:
He was bleeding from a beating, there were stripes upon His back
And He wore a crown of thorns upon His head
And He bore with every step
The scorn of those who cried out for His death

CHORUS:
Down the Vía Dolorosa called the way of suffering
Like a lamb came the Messiah, Christ the King,
But He chose to walk that road out of
His love for you and me.
Down the Via Dolorosa, all the way to Calvary.

VERSE 1 (Spanish):
Por la Vía Dolorosa, triste día en Jerusalén
Los soldados le abrían paso a Jesús.
Más la gente se acercaba,
Para ver al que llevaba aquella cruz.

CHORUS (Spanish):
Por la Vía Dolorosa, que es la via del dolor
Como oveja vino Cristo, Rey y Señor,
Y fue Él quien quiso ir por su amor por ti y por mí.
Por la Vía Dolorosa al Calvario y a morir.

BRIDGE:
The blood that would cleanse the souls of all men
Made its way through the heart of Jerusalem.

CHORUS:
Down the Vía Dolorosa called the way of suffering
Like a lamb came the Messiah, Christ the King
But He chose to walk that road out of His love for you and me
Down the Vía Dolorosa, all the way to Calvary.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 19 Ianuarie 2015 în Muzica

 

Etichete: , , , , , ,

Prin daruri răspunde Divinul

(de Marius Cristian P.)

Sinistru ne scurgem nisipul vieții
În marea uitării ce zace-n abis,
Iar omul încearcă în mijlocul pieții
Să-și cumpere viața ce-o vede în vis.

Zadarnică-i este speranța lumească
Când crede că totul e în mâna sa.
Dorește sălbatic fericit să trăiască,
Iar ego-ul îi promite orice va visa.

Dar iată în zare izvorul curat
Cum drumul și-l sapă prin viață;
Și tot ce atinge este îmbălsămat
Căci este atins de-o Slavă măreață.

Nimic din ce-am face nu ar merita
Dumnezeu să ne dea recompensă,
Nici fapta, nici gândul și nici altceva
Nu mută a răsplătirii piesă.

Dar iată că totuși ne-mbracă în har
Și primim mai întâi mântuirea,
Că așa e izvorul cel fără hotar:
În cer Dumnezeu ne face primirea.

Și oricâte clipe mai apoi ar urma,
Dumnezeu credincios ne este alături
Și oricât de mult sau adânc am cădea,
Prin darul Său iarăși primim îndurări.

Și iarăși prin dar primim noi putere
Să-nvingem păcatul și-ale sale dureri,
Tot El dă tărie să stăm în picioare
Și să lucim în noapte ca niște luceferi.

Credința, speranța și dragostea ta
Sunt și ele lucrarea zidită de El,
Orice bine-ai face cu vorba sau fapta
Sunt daruri primite prin har de la Miel.

Iar orice victorie ce-n viață tu ai,
Sau perechea ce-ți mângâie sufletul,
Pentru ele nimic nu poți ca să dai
Căci prin daruri răspunde Divinul.

Sunt daruri trimise din a Sa bunătate
Ce-ți umplu de farmec întreaga ființă.
Nu pot fi plătite sau răscumpărate
Ci numai primite având pocăință.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 18 Ianuarie 2015 în Creație personala, Poezie

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , ,

Tangled – I see the light

Fără alte cuvinte, fiindcă nu e nevoie.

Lyrics:

Rapunzel:
All those days watching from the windows
All those years outside looking in
All that time never even knowing
Just how blind I’ve been
Now I’m here, blinking in the starlight
Now I’m here, suddenly I see
Standing here, it’s all so clear
I’m where I’m meant to be
(Chorus)
And at last I see the light
And it’s like the fog has lifted
And at last I see the light
And it’s like the sky is new
And it’s warm and real and bright
And the world has somehow shifted

All at once everything looks different
Now that I see you

Eugene(Flynn):
All those days chasing down a daydream
All those years living in a blur
All that time never truly seeing
Things, the way they were
Now she’s here shining in the starlight
Now she’s here, suddenly I know

If she’s here it’s crystal clear
I’m where I’m meant to go

Rapunzel & Eugene (Flynn):
And at last I see the light

Eugene (Flynn):
And it’s like the fog has lifted

Rapunzel & Eugene (Flynn):
And at last I see the light

Rapunzel:
And it’s like the sky is new

Rapunzel & Eugene (Flynn):
And it’s warm and real and bright
And the world has somehow shifted

All at once, everything looks different
Now that I see you,
Now that I see you.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 16 Ianuarie 2015 în Muzica

 

Etichete: , , ,

Binecuvântare (Să vină degrabă)

(de Marius Cristian P.)

Să vină degrabă în sufletul tău
Slava cerească a lui Dumnezeu,
Ca să aline din inima ta
Oricare suferință, oricât e de grea.

Prin sângele Lui am fost curățiți,
Prin Duhul cel Sfânt am fost izbăviți;
Eterna salvare se află la El,
Căci El este Drumul ce duce în cer.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 13 Ianuarie 2015 în Creație personala, Poezie

 

Etichete: , , , , , , ,

Blocul meu

(de Marius Cristian P.)

Blocul unde locuiesc,
Cât se poate de firesc,
Are ziduri, temelie,
Coropișnițe – o mie;
Iară sus, pe-acoperiș
Crește falnic un tufiș
Ce cu ramurile-i lungi
Ne vopsește blocu-n dungi.

La intrarea de la bloc
Stau doi câini pe-un singur loc,
Iar în jur stau ghemuiți
Puricii curând sosiți.
La parter, la prima ușă,
Stă pe clanță o căpușă,
Furioasă, agitată
Că afar’ a fost lăsată.

Lângă ghena de la bloc
Arde-n permanență-un foc
Fără gaze și benzine,
Doar gunoiu-l întreține.
În subsol sunt bolovani,
Inundație, șobolani.
Iar țânțarii au otită
Căci chiria nu-i plătită.

Liftul nostru e rebel
Merge numai când vrea el;
Fie urcă sau coboară
Sau se leagănă pe sfoară,
Sau se dă pe-orizontală
Că e antrenat în sală;
De-ai curaj în el să sui,
Rugăciunea să ți-o spui.

N-avem hoți, căci interfonul
Ne păzește bine blocul
Până ieri când s-a-ntâmplat
Interfonul de-au furat.
Iar de balustrada scării
Nicidecum să nu te-apropii
Fiindcă-i proaspăt desenată
După ce a fost furată.

La etajul doi avem
Un vecin polistiren
Că din păr și de pe față
Ninge-ntr-una o mătreață.
Și la trei e un tâmplar
Care ține-n casă-un cal
Deci vedeți? Ați bănuit,
Am un bloc obișnuit.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 12 Ianuarie 2015 în Creație personala, Poezie

 

Decizie

Zilele trecute mi-a venit un gând cu privire la acest blog și am ales ca să-l public astăzi pentru că este 1 octombrie și ar fi exact 2 luni de la ultimul articol🙂

Ideea care mi-a dat târcoale este despre continuitatea blogului Metamorphosis; și nu mă refer la faptul că aș dori să-l abandonez (asta în niciun caz). Doar că am observat că domeniile pe care le abordează (uhm… de fapt eu le abordez, fiind autorul) sunt oarecum diferite și fără o reală legătură între ele. Astfel, mă gândeam dacă să specializez acest blog doar pe o categorie (să îi zicem „jurnal”) și să creez alte bloguri specifice, în paralel, pentru celelalte categorii (anime, jocuri, media ș.a.)

Pentru asta însă, am nevoie de ajutorul vostru, al cititorilor. Mă puteți ajuta să aleg „destinul„ acestui blog bifând preferința voastră în următorul sondaj:

Vă mulțumesc!

 

Etichete: , , , , , ,

 
%d blogeri au apreciat asta: