RSS

Ți-am dăruit deja

25 Noi

Aripi ți s-au dat smerit să te înalți
Mai sus de orice pe pământ.
Și din al tău suflet să împarți,
Zburând prin lume ca un gând.

Din taine-adânci, de nepătruns,
Vrei duhul tău să îl hrănești.
Dar niște șoapte te-au ajuns:
– „Omule, tu cum trăiești?

În viața ta de credincios
Ce cu amăgiri selecte,
Păstrezi ideea de frumos
Și-nvățături nedrepte.

Tu despre tine-adesea crezi
Că ești curat, moral și drept,
Și doar la alții știi să vezi
Păcatul ce le stă în piept.

Cu ființa ta în trup de lut
Ce vrei ca să pătrunzi misterul,
Cuvinte spui, dar tu ești mut,
Căci nu te mai ascultă cerul.

Demult aș fi putut să suflu
Și să te spulber în neant;
Cu haosul te-ai face cuplu
Și-ai fi dispărut instant.

***

Aripile acum ți-au fost legate,
De pe-nălțimi să poți cădea;
Să simți durerea de păcate
Și luptele pe calea grea.

Și totuși încă nu te-am lepădat,
Nu te-am sfărâmat de stânci.
Poți să fii liber, poți fi iertat,
De vrei la Mine să te-ntorci.

Și-n ale tale încercări
Eu nu pot singur să te las…
În jurul tău de vor fi flăcări,
Voi fi cu tine pas cu pas!

Am pus în tine-un aliat
Și e prieten de nădejde.
Când gândul tău nu e curat,
Conștiința îți șoptește.

Cu palma Mea te voi feri
De săbii, sulițe, săgeți.
Iar semenii de-ți vei iubi
Atunci pace ai să capeți.”

Cu lumina ce desparte
Ce-i divin de ce-i firesc,
Te întrebi acuma, poate:
– Doamne, oare cum trăiesc?

(Marius Cristian P.)

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 25 Noiembrie 2011 în Creație personala, Poezie

 

Etichete: , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: