RSS

Victorie și înfrângere: o alianță valoroasă

30 Noi

Observ că aceste două realități sunt atât de strâns legate una de cealaltă precum fețele unei monede. Aș putea zice că sunt chiar indispensabile una de cealaltă. Am avut parte din belșug de acestea două în ultima vreme. De AMÂNDOUĂ ! Unii vor zice că așa este viața omului: fără bucurie totală; dacă ai parte de bucurie, trebuie să fie și un pic de amărăciune… Alții ar putea spune că omenirea este atât de rea, încât nu este posibil să existe fericire fără tristețe.

Eu cred că această structură face parte din înțelepciunea lui Dumnezeu. Prin acest cuplu de nedespărțit, Dumnezeu a instaurat un echilibru în Univers din grijă pentru inimile noastre. Da, din grijă! Omul are tendința de a transforma o stare într-o stare exagerată. Dacă am avea parte numai de victorii, ne-am îngâmfa până la ceruri și nicio scară de pompieri n-ar mai ajunge la nasul nostru. Am trăi o stare de exaltare continuă ce ne-ar face să privim semeț de sus și am uita de starea noastră inițială. De asemenea, dacă ar fi numai înfrângeri, inima omului ar fi mâhnită mereu, iar depresia ar fi un mod de viață. Se pare că suntem dependenți de ambele ingrediente pentru un caracter echilibrat. Una neutralizează pe cealaltă.

Însă există un detaliu care nu este atât de vizibil, dar este cât se poate de real. Unul din elementele acestei perechi victorie-înfrângere este un element stabil, natural; pe când celălalt este un element subordonat. Noi trăim și facem tot ceea ce facem pentru a ajunge la o victorie deplină, în toată splendoarea ei. Pentru a ne șlefui în direcția aceasta, Dumnezeu ne îngăduie și înfrângeri, pentru a cunoaște gustul amar al lipsei de victorie, al eșecului pentru a înțelege mai bine importanța victoriei și a o valorifica așa cum se cuvine. Victoria trebuie să fie eternă, iar înfrângerea temporară! Misiunea noastră este să realizăm care este partea naturală și care este cea subordonată. Să înțelegem că viața și sufletul nostru trebuie să se îndrepte spre victorie, cu toate treptele de eșec necesare.

Înfrângerea nu este o distrugere, ci o îmbunătățire a percepției asupra victoriei !!

 
6 comentarii

Scris de pe 30 Noiembrie 2011 în Meditații

 

Etichete: , , , , , , , ,

6 responses to “Victorie și înfrângere: o alianță valoroasă

  1. Daniel Manta

    30 Noiembrie 2011 at 10:22 am

    Marius, tind sa fiu de acord cu tine, insa numai daca privesti lumea de dupa pacat. Am observat si eu felul in care Dumnezeu aranjeaza lucrurile dar cred ca lucrul ce a facut ca aceasta aranjare sa aibe loc este pacatul. Imi place sa cred ca am fost creati pentru victorii. Inca nu pot percepe o zi, luna, an plina de victorie dar, atunci cand vom fi cu El, asa vor sta lucrurile. – s-ar putea comentariul meu sa fi fost pe langa subiect🙂 –

     
    • Marius Cristian

      30 Noiembrie 2011 at 4:29 pm

      Corect Daniel !🙂 Exact la lumea asta aflata sub influenta pacatului ma refer, dar nu cred ca pacatul este cel cauzator. Aranjarea aceasta este pentru a nu fi coplesiti de pacat. Si la faptul ca se aplica doar in viata aceasta trecatoare m-am referit spunand: „victoria trebuie sa fie eterna, iar infrangerea temporara.” Victoria va ramane pentru viata vesnica!🙂

       
      • Larisa`s Purple Box

        30 Noiembrie 2011 at 11:44 pm

        „De ce Dumnezeu nu a creat lumea sa fie fara pacat?”. Asta a fost prima intrebare cand m-am intors la Domnul. Chiar daca mai am putina credinta in mine, inca simt ca inca mai pot sa fiu victorioasa. O sa-ti dai seama ca si atunci cand vrei sa renunti, inca mai ai o sfoara care te trage catre ce e bine. Eu mi-am dat seama singura. Ne vedem duminica.

         
  2. Marius Cristian

    1 Decembrie 2011 at 12:03 am

    Larisa, d’abia astept!🙂 Exact cum ai zis: „inca mai putem sa fim victoriosi”, la asta se refera si speranta despre care ne zice Dumnezeu! Succes!

     
  3. florin

    2 Decembrie 2011 at 5:02 pm

    Imi place cum ai subliniat pregatirea noastra pentru victoria finala, prin mici infrangeri pe traseu.
    Se spune ca soldatii romani care aveau cicatrici pe fata, erau mai respectati. Asta arata ca ei dusesera lupte grele.
    Salutare Larisa si Daniel!🙂 Ma bucur sa va intalnesc pe aici!
    Sa fiti binecuvantati!

     
    • Daniel Manta

      2 Decembrie 2011 at 9:37 pm

      Salutare Florin, bucuria este si din partea mea. Ne mentinem activi ca si blogheri si tinem legatura🙂
      Multa binecuvantare!

       

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: