Ori de câte ori intru în contact cu latina, parcă simt vibrația unei lumi diferite, străină și cunoscută, pierdută și vie în același timp. Nu știu dacă sunt singurul căruia rezonanța latinității trezește un sentiment de sanctitate, un ecou misterios în interiorul și în jurul meu. Și probabil că acest lucru se datorează efectului pe care l-a avut Imperiul Roman pe acest Pământ. A fost într-adevăr o civilizație ce și-a lăsat adânc amprenta până în zilele noastre și poate și pentru viitor. Dar mai degrabă îmi face conexiune în mintea mea cu partea spirituală a omenirii.
Deși știu cum s-a născut Biserica, cine au fost fondatorii și care este geneza creștinismului, tot am senzația că acestea aparțin lumii latine. De fiecare dată când o aud sau o vorbesc, parcă trăiesc într-o atmosferă de sacralitate, de sanctuar. Ce este și mai interesant e faptul că latina n-a avut de-a face numai cu religia, ci și cu ocultismul. Majoritatea formulelor magice sau a cuvântărilor din rituale sunt expresii latinești. Poate că și acesta este un motiv pentru care asociem limba latină cu această latură mistică a omului. Oricum, atmosfera gravă, solemnă care se simte într-o biserică sau catedrală este fenomenală.
Și nici memoria mea nu uită ușor vreo experiență cu această cultură. Ca dovadă că, deși n-am repetat decât foarte rar rugăciunea Tatăl nostru de când am învățat-o în limba latină (în școala generală, cred), azi mi-a revenit în minte și am putut s-o recit cuvânt cu cuvânt fără nicio întrerupere, de parcă aș fi învățat-o ieri. Explicațiile sunt lungi, iar motivele sunt profunde în legătură cu latinitatea. Dar mă opresc aici, terminând articolul cu rugăciunea domnească Tatăl nostru:
Pater noster, qui es in caelis, sanctificetur nomen tuum, veniat regnum tuum, fiat voluntas tua, sicut in caelo, et in terra. Panem nostrum cottidianum da nobis hodie et dimitte nobis debita nostra, sicut et nos dimittimus debitoribus nostris; et ne nos inducas in temptationem, sed libera nos a malo. Amen!
Daniel Manta
29 noiembrie 2011 at 5:21 pm
Desi nu m-am straduit prea tare la latina, recunosc ca imi place cum suna.
ApreciazăApreciază
Marius Cristian
29 noiembrie 2011 at 11:53 pm
😀 Eu am facut latina in clasele a 8-a si a 9-a… suficient de putin 🙂
ApreciazăApreciază
Eugeniu
4 februarie 2013 at 2:41 am
dami.un sayt unde as putea gasi rugaciuni in latina
ApreciazăApreciază
Marius Cristian
4 februarie 2013 at 5:35 am
Sincer, încă nu am căutat un astfel de site. Rugăciunea asta o am într-un manual vechi de limbă latină. Dacă se întâmplă să găsesc vreunul, te anunț.
ApreciazăApreciază
Adrian Chira
14 octombrie 2014 at 9:20 am
As dori sa traduc niste versuri in Latina dar cu dictionarele online nici o sansa sa imi traduca corect ! Ma poate ajuta cineva ?
ApreciazăApreciază
Marius Cristian
10 noiembrie 2014 at 5:39 pm
Nu am practicat latina atât de mult, nu știu dacă voi putea să traduc atât de bine, dar cred că aș putea încerca. Sunt multe versuri de tradus? Dacă le-ai putea posta aici, într-un comentariu, o să mă uit peste ele și când am timp să încerc să le traduc. Sau poate vreun alt cititor ar putea ajuta între timp.
ApreciazăApreciază
Daniela Roman
19 iunie 2015 at 7:46 am
Buna dimineata,
Imi place limba latina.
Am studiat-o in clasa a VIII-a si partial la Facultatea de Drept.
Am citit cu atentie rugaciunea Tatal nostru in limba latina si am gasit 3 greseli/neconcordante.
O redau mai jos, in varianta corecta.
Pater noster, qui es in caelis:
Sanctificetur nomen tuum,
Adveniat regnum tuum;
Fiat voluntas tua,
Sicut in caelo et in terra.
Panem nostrum quotidianum da nobis hodie;
Et dimitte nobis debita nostra,
Sicut et nos dimittibus debitoribus nostris;
Et ne nos inducas in tentationem;
Sed libera nos a malo.”
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Marius Cristian
19 iunie 2015 at 10:12 am
Bună dimineața!
Mulțumesc pentru timpul acordat citirii acestei pagini, cât și pentru atenționarea făcută asupra textului. Înainte de a face corectura, am mai verificat o dată (sper să nu fie cu supărare, dar așa e corect) 🙂 și am regăsit într-adevăr aceste diferențe pe net. Sursa mea însă este manualul de limba latină pentru clasa a IX-a, Editura Didactică și Pedagogică, ediția revizuită de I. Fischer și Ecaterina Giurgiu, 1996, pag. 148.
De exemplu, verbul „dimittere” este verb de conjugarea III, iar desinența personală pentru persoana 1 plural este -mus; atunci rezultă forma „dimittimus”.
În principiu, voi urma varianta ce apare într-un manual verificat și aprobat, dar dacă îmi dai o sursă validă, vom corecta așa cum trebuie.
Mulțumesc pentru interes și aștept răspunsul tău. 🙂
ApreciazăApreciază