RSS

Cântări din sufletul României

05 Feb

Ochii albaștri ai lui Dumnezeu
(Tatiana Stepa, versuri Adrian Păunescu)
Ochii albaștri ai lui Dumnezeu

În munți, acum, e-un fel de-nlăcrimare
Și lacrimile picură mereu,
De parcă s-a-ntâmplat ceva ce doare
Și astăzi plâng, în loc de fiecare,
Ochii albaștri ai lui Dumnezeu.

Noi stăm în ochii Lui și-avem de toate
Și suntem așezați și călători
Și El cu-aceleași lacrimi ne străbate
Și-n ele, când altfel nu se mai poate,
Cădem și noi din ceruri uneori.

REFREN:
Sunt toate într-o ordine firească,
Se frânge tot ce se cuvine frânt,
E mască unde este loc de mască,
Pe noi, pe toți, din pleoapa lui cerească,
El, uneori, ne plânge pe pământ.

Acum, în munți, sunt lacrimi și e ceață
Și Soarele s-a spart ca un deochi,
Vai, Doamne, Tu ne dai această viață
Și o gustăm cu milă îndrăzneață,
Ce bine ne simțim la Tine-n ochi.

Din ochii Tăi, lumina lumii vine
Și Tu chiar întunericu-l descoși
Și-am vrea să-Ți fie totdeauna bine
Și, uneori, ne temem pentru Tine
Să nu orbești de-atâția păcătoși.

REFREN

Copaci fără pădure (Tatiana Stepa)
Copaci fără pădure

1. În povestea copacilor goi
Scârțâind într-o singură ușă,
Este vorba de noi amândoi,
Este vorba de foc și cenușă.
Doi copaci fără frunze pe drum
După cum îi privește înaltul,
Doi copaci prin sărutul de scrum
Aplecîndu-se unul spre altul.

R: Spune-mi pădure cu frunza rară
Unde-i iubirea de astă vară.
Nu știe iarna să se îndure
De noi, copacii fără pădure.

2. Toată vara a fost numai foc
Și-au fost stele în nopți fără stele,
Și prin toamna șederii pe loc
Cade ultima frunză spre ele.
În zadar către tine întind
Niște crengi ce-mi fuseseră brațe,
Alte uși se aud scârțâind
De tomnatecul vânt să se agațe.

3. Nu mai suntem decât doi copaci
Vor veni tăietori să ne tundă,
Vor lua crengi toți copiii săraci
Pentru flacăra lor muribundă.
Și chiar dacă mă vei mai iubi
Peste crivățul iernii ce vine,
Fără brațe, cu ochii pustii
N-am să am ce întinde spre tine.

Vulturul (Vârf Carpatin)
cântec 1

Chiar ieri am văzut un vultur murind,
Cădea spre abisuri de nedeslușit
Și aripa lui, abia fâlfâind
Nicicând nu credeam c-a zburat spre zenit.

REFREN:
Era în amurg și cerul plângea
Cu stropi de argint pe leșul zdrobit
Un vultur e mort și în inima mea
Nu pot să-l iubesc, deși l-am iubit.

Nu plânge iubito, tu n-ai nici o vină
Un zid se ridică acum între noi
În fața mea parcă ar sta o străină
Deși n-am uitat tot ce-a fost între noi.

REFREN

Acum poți să pleci oriunde ai vrea,
Să mergi să te-ngropi în noaptea adâncă.
Te rog să mă ierți că nu pot schimba
Destinul ce-ți pune în cale o stâncă.

REFREN

Floare de colț (Ducu Berți)
cântec 2

Vis de-argint și de petale
Cuibul tău e sus pe creste
Raza ta-mi coboară-n cale
Mai frumos ca-ntr-o poveste.

Tu floare de colț
Minune sub bolți
Fragedă stea
Iubita mea !

Floare ninsă-n vârf de stâncă
Mai presus de nori și stele
Cine oare să te-ajungă ?
Numai dorurile mele !

Floare de lumină vie
Zâmbet cald de dimineață
Te aștept de-o veșnicie
Te-ntâlnesc o dată-n viață.

M-am îndrăgostit numai de ea (Ducu Berți)
cântec 3

Eu care voiam intr-una alt şi alt decor
Eu care spuneam prea lesne şi oricui mi-e dor
Abia cand a plecat plangand şi n-a mai fost a mea
M-am indrăgostit numai de ea.

Eu care veneam acasă c-un suras formal
Monoton spunand acelaşi monolog banal
A plecat mi-a zis sunt liber dar n-a fost aşa
O iubeam numai pe ea.

Simt că fără ea nu pot respira
Casa e pustie fără ea
In ce-aş putea eu să mai cred acum
Aş da orice s-o mai intorc din drum.

Am zărit-o pe o stradă pentr-o clipă doar
Să-i vorbesc şi să m-apropii era in zadar
Ea care m-aştepta plangand cand eu uitam să vin
Mă privea acum ca pe-un străin.

A trecut atata vreme de cand a plecat
Dar abia acum mi-e dragă cu adevărat
Abia acum cand locuieşte doar la mine-n gand
O iubesc mai mult decat oricand.

Simt că fără ea nu pot respira
Casa e pustie fără ea
In ce-aş putea eu să mai cred acum
Aş da orice s-o mai intorc din drum.

Simt că fără ea nu pot respira
Casa e pustie fără ea
In ce-aş putea eu să mai cred acum
Aş da orice s-o mai intorc din….

Eu care voiam intr-una alt şi alt decor
Eu care spuneam prea lesne şi oricui mi-e dor
Abia cand a plecat plangand şi n-a mai fost a mea
M-am indrăgostit numai de ea.

Abia cand a plecat plangand şi n-a mai fost a mea
M-am indrăgostit numai de ea.
Da da m-am indragostit numai de ea
m-am indragostit numaï de ea…..

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 5 Februarie 2011 în În jurul nostru, Muzica

 

Etichete: , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: