RSS

Patinoarul vieții

22 Dec

M-am trezit destul de greu dimineața, fiind îndemnat de vremea rece să nu părăsesc patul așa de curând. Totuși, vroiam să merg la patinoar. Și de ce nu, dacă tot este gratuită intrarea între orele 10 și 12 în timpul zilelor lucrătoare. Mai ales că nu știam când voi mai avea următoarea ocazie… Iar gheața… ei bine, gheața mă provoacă la o limpezime a gândurilor, la o cugetare nouă a lucrurilor exterioare și lăuntrice. Acolo, parcă sunt un alt… eu. Sunt singur și, în același timp nu sunt. Deși e un loc de distracție, prezența lui Dumnezeu o simțeam.
Însuflețit de astfel de motive, începutul acela de miercuri m-a readus în Cișmigiu. Eram echipat pentru o zi lungă (trebuia să merg la serviciu imediat după aceea), dar e bine că există loc unde să-ți depui bagajele). Într-un punct al parcului, este amenajată cunoscuta scenă a Nașterii Domnului Isus în ieslea din Betleem. Se pare că unii își mai amintesc ce sărbătorim de fapt pe 25 decembrie. Sau mai corect spus, ce ar trebui să sărbătorim. Apoi am ajuns pe gheață, unde am reîntâlnit acea metamorfoză a trăirilor sufletești. Deși e multă lume, mult popor… este liniște. Liniște în cuget.
Pentru început, au fost turele de încălzire. De fiecare dată trebuie să mă reacomodez mai întâi cu gheața. Acum, o întrebare: cine s-ar fi gândit că patinajul este un exercițiu de antrenament pentru lupta cu duhurile de neputință? Acest „NU POT” este unul dintre cele mai mari obstacole din viețile noastre care ne împiedică să înaintăm. Ca și majoritatea sporturilor, patinajul aduce cu sine teama de accidentare, teama de eșec, poate de batjocură… Propriul nostru gând poate fi stăvilar sau punte de acces pentru propriul nostru trup. „Pot totul în Hristos, care mă întărește” (Filipeni 4.13). Acest duh care ne secătuiește de puteri este cel pe care îl chemăm aunci când spunem „nu pot”. Ce vom alege? Înfrângerea sau împuternicirea? Aici, pe gheață, pentru a învăța o mișcare nouă te supui implicit riscului de a cădea, ceea ce nu tocmai plăcut. Dar fără a-ți asuma acest risc, nu ai cum să te descurci mai bine. Oare în viața zilnică este altcumva? Oare nu în necazuri și în momente grele se ascut simțurile, gândirea, caracterul și credința fiecăruia? Persoana noastră se formează în urma unor astfel de lovituri. Dar trăsătura de învingător o avem atunci când ne ridicăm și încercăm iar. Nicidecum să nu abandonezi !! Pentru că se poate! Se poate înainta! „Dumnezeu nu lasă o încercare să fie mai grea decât o poate duce fiecare”.
Apoi, trebuie să ai răbdare și perseverență pentru a deprinde o anumită abilitate, pentru a ascuți dibăcia. Nu trece la salturi mari când abia înveți să pășești. Nu ai cum. Fiecare lucru își are vremea lui. Mergi pas cu pas. În orice lucru există o ordine logică ce trebuie respectată pentru a ajunge la ținta finală așa cum trebuie. Totul în jurul nostru arată înțelepciunea divină. Trebuie să ne păstrăm ochii deschiși și inima receptivă pentru a învăța din ceea ce ne înconjoară. Dumnezeu ne vorbește în orice împrejurare, în orice moment. „Înțelepciunea se așează sus pe înălțimi, afară pe drum, la răspântii, și strigă lângă porți, la intrarea cetății” (Proverbe 8.2-3) Ceea ce ne arată că înțelepciunea lui dumnezeu se găsește peste tot. Dar avem noi capacitatea de a percepe, de a înțelege? …

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 22 Decembrie 2010 în În jurul nostru, Meditații

 

Etichete: ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: