RSS

Se aude-ncet

20 Iun

SE AUDE-NCET

Lasă-mă să-ți dau o floare,
Să scriu pe-a ei petale
Un gând înmiresmat și dulce,
Din care-auzi încet o voce.

Deslușit, dar ne-nțeles,
Poate-i drumul ce-ai ales.
Dar când zbori așa departe
Cine să te-ajungă poate?

Ușa inimii, în taină
Se deschide-ncet, sfioasă.
Îmbrăcată-n moale haină
Și o voce unduioasă.

O, zeiță-a Lunii pline
Cu lumini năucitoare,
Cu priviri ca de rubine
Și cu grație-n mișcare.

Ți-ai semnat deja destinul,
Ai scris nume pe-albe foi
Ca să-ți lași apoi veninul
Printre suflete ca noi?

Unde este eterna pace?
Ce-ai făcut tu cu iubirea?
Crezi că inima va tace
În timp ce-i aduci pieirea?

Precum șoimul, de pe creste
Privești în adânc de valuri,
Iar în cântec de poveste
Reapari în ritm de baluri.

Este-un vis ce se destramă
Și se-afundă în abis,
Unde-n liniște și teamă
Se va naște iar un vis.

Oh, din miere și dulceață
Poți să fi ucis rapid
Dacă nu știi ce te-apasă,
Dacă nu ești izgonit.

Dar ușoară adiere
Ce apare din senin,
Cu cuvinte-mbietoare
Și putere de alin.

Aici auzi încet o voce,
Un gând înmiresmat și dulce,
Pe care-l scriu doar pe petale
Și-ți dăruiesc această floare.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 20 Iunie 2010 în Poezie

 

Etichete: ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: